Politia din Kosovo continua sa sustina securitatea prin activitati de cautare, patrulare si control in regiune dupa ciocnirea condusa de politicianul sarb kosovar Milan Radoicic in orasul Banjska din nordul tarii, la punctul de trecere a frontierei Jarinje cu Serbia, in Zvecan, Kosovo. Ciocnirea a izbucnit in sat cand un grup de sarbi inarmati a blocat un pod cu doua camioane. Un schimb de focuri a izbucnit dupa ce grupul a deschis focul asupra politiei, lasand un politist mort si altul ranit.
Acum, la cea de-a 20-a luna, razboiul din Ucraina ramane principalul obiectiv al puterilor occidentale care cauta sa ajute Kievul sa-si restabileasca integritatea teritoriala.
Intre timp, insa, tensiunile au escaladat intr-o alta parte a Europei, care ramane extrem de volatila in urma unui conflict brutal si complex care a izbucnit in anii 1990.
Analistii si-au exprimat ingrijorarea ca relatiile dintre Serbia si Kosovo – tensionate in cel mai bun caz – au devenit din ce in ce mai ostile in ultimele luni. Violenta a izbucnit in nordul Kosovo in septembrie, iar Belgradul a raspuns cu o crestere militara la granita cu vecinul sau.
Acum exista ingrijorari ca volatilitatea din aceasta regiune de sud-est a Europei s-ar putea transforma intr-un conflict armat in timp ce lumea este distrasa de razboiul din Ucraina.
Avand in vedere contextul politic si de securitate actual, analistii spun ca un focar de violenta in nordul Kosovo „ar trebui sa traga semnale de alarma”.
„Rezolvarea disputei dintre Kosovo si Serbia nu mai este doar o chestiune politica, ci o problema serioasa de securitate pentru regiune si pentru Europa”, au scris Engjellushe Morina si Majda Ruge, cercetatori seniori de politica la Consiliul European pentru Relatii Externe (ECFR). saptamana trecuta.
„Pentru SUA si UE, alegerea nu mai este doar intre esecul si succesul dialogului, ci intre stabilitate si o noua escaladare a violentei. Aceasta din urma este cel mai probabil daca nu recunosc in sfarsit rolul Belgradului in destabilizarea Kosovo si adopta o abordare solida. pentru a o contracara”.
Ostilitate deschisa
Animozitatea de lunga durata dintre Serbia si Kosovo a izbucnit in ostilitate deschisa in nordul Kosovo in ultimele luni.
Kosovo de Nord, care se invecineaza cu Serbia, are o majoritate etnica sarba, in timp ce tara in ansamblu este in jur de 93% etnic albanez. Capitala sarba, Belgrad, nu isi recunoaste vecinul ca stat independent.
Un punct cheie recent de basculanta au fost alegerile locale din primavara, care au vazut etnicii albanezi alesi intr-un numar de municipalitati din nordul Kosovo. Rezultatele au provocat indignare in randul comunitatii etnice sarbe din regiune care a boicotat voturile, spunand ca cererile lor pentru mai multa autonomie nu au fost indeplinite.
Tensiunile au crescut si mai mult in timpul verii si au izbucnit la sfarsitul lunii septembrie, in urma unui schimb de focuri intre un grup puternic armat de sarbi si fortele speciale de politie kosovar in satul Banjska, din nordul Kosovo, in care au fost ucisi un ofiter de politie si trei oameni inarmati.
NATO are o misiune de mentinere a pacii in Kosovo din 1999, in urma unui conflict sangeros dintre etnicii albanezi opusi etnicilor sarbi si guvernul Iugoslaviei in 1998. Alianta militara a reactionat la incidentul din septembrie prin desfasurarea de trupe suplimentare de mentinere a pacii in regiune, in timp ce Serbia si-a consolidat. prezenta militara de-a lungul granitei sale cu Kosovo.
Presedintele sarb Aleksandar Vucic a cautat, de asemenea, sa linisteasca Occidentul, spunand Financial Times intr-o declaratie de weekendul trecut ca nu are intentia de a ordona fortelor militare sa treaca granita cu Kosovo, afirmand ca acest lucru ar fi contraproductiv pentru aspiratiile Belgradului de a adera la UE.
„De ce acest lucru ar fi benefic pentru Belgrad?” spuse Vucic. „Care ar fi ideea? Sa ne distrugem pozitia pe care o construim de un an? Sa distrugem asta intr-o zi? Serbia nu vrea razboi”, a spus el, potrivit ziarului.
In ciuda acestor asigurari, analistii apararii spun ca situatia din regiune este ca o cutie, cu potentialul de a se aprinde cu cea mai mica scanteie.
„De la zero razboaie terestre din Europa, am putea sa ne uitam la doua foarte curand”, a declarat Ian Bremmer, fondatorul Grupului Eurasia, intr-o nota luni.
El a asemanat tensiunile cu recentul conflict fulgerator dintre Armenia si Azerbaidjan, care a culminat luna trecuta cu armata azera a capturat regiunea disputata Nagorno-Karabah intr-o ofensiva rapida cu putina interventie externa.
„Aveti un status quo de lunga durata si nesustenabil, contestat de armata dominanta, cautand sa vedeti daca altcuiva ii pasa suficient sa intervina”, a spus Bremmer.
„In acest caz, aceasta este NATO – mai putin distrasa decat Rusia si mult mai probabil sa intervina direct – dar perspectivele unei invazii au crescut mult in ultimele zile”.
Morina si Ruge de la think tank-ul ECFR au declarat saptamana trecuta ca „incidentele violente din nord au subminat procesul de dialog deja dificil dintre Serbia si Kosovo in ultimul an”.
„Presedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a folosit violenta pentru a contesta autoritatea Kosovo in nord si pentru a promova autonomia celor patru municipalitati din nord, ceea ce ar permite Serbiei sa se amestece in afacerile interne ale Kosovo prin intermediul imputernicitilor sai”.
Morina si Ruge au remarcat ca Vucic a caracterizat cel mai recent incident violent din nordul Kosovo ca un act legitim de rezistenta al sarbilor locali, dar ca tipul si cantitatea de arme confiscate dupa incident „sugereaza ca aceasta a fost o operatiune de lupta mai mare, coordonata, cu scopul de a destabiliza regiunea”.
„Optica este tulburatoare”
Kosovo fara iesire la mare, care este inconjurat de Serbia, Macedonia de Nord, Albania si Muntenegru, s-a aflat de secole in centrul tensiunilor etnice din Balcani, dar destramarea federatiei socialiste Iugoslavia in 1992 a pus in miscare una dintre cele mai recente din Europa. , cele mai mortale conflicte.
Tensiunile dintre Serbia si etnicii albanezi au culminat cu razboiul din 1998 din Kosovo dintre fortele iugoslave, conduse de Serbia, si un grup rebel kosovar-albanez cunoscut sub numele de Armata de Eliberare a Kosovo, care s-a opus autoritatilor sarbe si politicilor opresive ale liderului sarb Slobodan Milosevic.
Sute de mii de albanezi kosovari au fost stramuti de conflict si numeroase crime de razboi au fost comise de ambele parti, desi majoritatea au fost atribuite fortelor guvernamentale sarbe si iugoslave.
Conflictul s-a incheiat cand NATO a intervenit in 1999, lansand lovituri aeriene asupra fortelor armate iugoslave pana la retragerea acestora din Kosovo. Campania de bombardare aeriana a NATO ramane controversata pana in prezent, desi i se atribuie sfarsitul razboiului.
Kosovo s-a declarat independent de Serbia in 2008, o proclamatie pe care Serbia a respins-o, iar tensiunile s-au inabusit de atunci, nefiind ajutate de alegerea liderilor nationalisti atat din Serbia (presedintele Vucic), cat si din Kosovo (prim-ministrul Albin Kurti).
Cu toate acestea, Serbia are aspiratii de a adera la UE si este putin probabil sa doreasca sa pericliteze acest lucru sau sa ispiteasca un raspuns direct din partea NATO, potrivit Andrius Tursa, consilier de consultanta pentru riscuri pentru Europa Centrala si de Est Teneo.
„O ofensiva militara directa a armatei sarbe in nordul Kosovo este foarte putin probabila din cauza prezentei fortelor de mentinere a pacii NATO si a riscului unor sanctiuni punitive occidentale ca urmare a unei astfel de actiuni”, a spus Tursa intr-o nota marti.
„[Dar] dintr-o perspectiva politica, zgomotul de sabie intr-un moment in care Belgradul se confrunta cu intrebari incomode in jurul atacului de la Banjska a sporit perceptia occidentala despre Serbia ca actor destabilizator”.
In orice caz, optica este ingrijoratoare pentru Belgrad, potrivit lui Tursa.
„Dincolo de nevoia presanta de detensionare, perspectivele pentru o solutionare mai durabila a conflictului de lunga durata dintre cele doua parti sunt slabe, in special cu liderii nationalisti precum Vucic si prim-ministrul kosovar Albin Kurti care raman la putere”.
El a adaugat ca un acord de la inceputul acestui an, care vizeaza normalizarea relatiilor s-a dovedit pana acum ineficient si nici una dintre parti nu pare pregatita pentru compromisuri pe „probleme fundamentale precum suveranitatea Kosovo si drepturile minoritatilor etnice din nordul Kosovo”.
