In 1825, primul tren de pasageri din lume a intrat in functiune in nordul Angliei. Acesta a marcat inceputul unei ere feroviare care a transformat economia tarii prin reducerea timpilor de calatorie, cresterea rutelor comerciale si conectarea marilor orase. Inaintati rapid doua secole, iar Regatul Unit tocmai si-a abandonat planul, care a fost 15 ani in pregatire, pentru o retea feroviara de mare viteza care ar lega Londra de nordul Angliei.
Acest lucru pune Marea Britanie intr-un dezavantaj serios in comparatie cu majoritatea celorlalte economii avansate ale lumii, dintre care multe se bucura de beneficiile — financiare si de mediu — ale caii ferate de mare viteza.
Decizia primului ministru Rishi Sunak de a opri High Speed Two (HS2) pe drumul sau din cauza cresterii costurilor este doar cel mai recent exemplu al declinului economic al Marii Britanii si confirma o realitate dureroasa: se pare ca tara nu mai poate cheltui mult pentru acest gen. de proiecte pe care Germania, Franta si Italia (nu conteaza China sau Japonia) sunt inca capabile sa le livreze.
Ar trebui sa declar un interes personal. Stra-strabunicul meu a fost unul dintre soferii de pe Flying Scotsman – la acea vreme cel mai rapid tren cu abur din lume – in timpul unei calatorii record din 1928 de la Londra la Edinburgh, asa ca ma simt ciudat de intristat de decizia de a anula planurile. pentru a construi linia de mare viteza Birmingham-Manchester. (Piciorul catre Leeds fusese deja casat.)
Desigur, vor exista unele compensatii pentru orasele si orasele din nord care vor pierde locurile de munca pe care le-ar fi adus proiectul de constructie mamut, ca sa nu mai vorbim de investitia in afaceri pe care le-ar fi atras calatoriile mai rapide cu trenul de pasageri si marfa. Sunak a spus ca economiile de 36 de miliarde de lire sterline (43,7 miliarde de dolari) vor fi redirectionate catre noi proiecte de transport in Midlands Angliei, nordul Regatului Unit si in alte parti.
„Planul nostru va genera mult mai multa crestere si oportunitati aici in nord decat ar face vreodata un tren mai rapid catre Londra”, a spus el miercuri.
Dar s-ar putea ca o economie infloritoare sa nu fi fost nevoita sa aleaga intre cele doua, iar dezvoltarea noilor proiecte va dura ani de zile, ca sa nu mai vorbim de livrare. Unele dintre alternativele evidentiate de Sunak au fost bazate pe livrarea HS2, a declarat Henrietta Bailey, CEO al Camerelor de Comert din Greater Birmingham.
Cel mai recent curs invers al lui Sunak cu privire la o initiativa strategica – cu un an in urma, el a fost angajat in HS2 – a reusit sa uneasca liderii de afaceri, sindicatele si unii dintre aliatii sai politici (inclusiv fostii premieri conservatori) pentru a condamna decizia. De asemenea, ei au avertizat despre o pierdere a credibilitatii fata de investitori.
„Acesta este cel mai mare si cel mai daunator intors in U din istoria infrastructurii Marii Britanii”, a declarat grupul care reprezinta companii precum Siemens, Hitachi si Bombardier, intr-un comunicat. „Orice alta tara europeana importanta a reusit sa construiasca o retea feroviara de mare viteza, recunoscand ca este o parte vitala a unei societati si economie moderne pentru anii urmatori. Ne-ar placea sa credem ca si Marea Britanie ar putea inca”.
Producatorii britanici deplang pierderea veniturilor pe care le-ar fi putut obtine din proiect si viitoarele oportunitati de afaceri.
„Decizia… trimite un mesaj extrem de dezamagitor cu privire la angajamentul nostru de a finaliza proiecte majore de infrastructura in Marea Britanie”, a declarat Stephen Phipson, directorul executiv al Make UK, care reprezinta firmele de productie.
Mark Allen, directorul executiv al grupului imobiliar Landsec, a spus ca radacina problemei a fost „mai putin despre specificul a ceea ce HS2 va aduce sau nu va aduce economiei. Este mai mult ceea ce spune despre capacitatea noastra, sau lipsa capacitatii noastre, ca tara de a realiza proiecte majore de infrastructura.”
Sunak a muncit din greu pentru a restabili credibilitatea Marii Britanii, de cand aceasta a fost distrusa la gunoi, anul trecut, cand predecesorul sau – premierul britanic cu cel mai scurt mandat, Liz Truss – a prabusit lira si obligatiunile guvernamentale britanice. Investitorii i-au aruncat in fata planul ei de reduceri uriase de taxe nefinantate.
Acum are propria lui intalnire cu realitatea. Dupa ce Trezoreria Marii Britanii a varsat bani in economie pentru a sprijini afacerile si gospodariile prin pandemie si criza energetica – cadouri pe care Sunak le-a supravegheat in calitate de ministru de finante – dulapul sau este gol.
De cand a lovit pandemia in martie 2020, datoria guvernamentala a Marii Britanii a crescut cu 40% la aproape 2,6 trilioane de lire sterline (3,3 trilioane de dolari), depasind 100% din venitul national pentru prima data de la inceputul anilor 1960. Si natura acelei datorii se aduna pe agonie: aproape un sfert din ea este legata de inflatie. Pe masura ce preturile au crescut anul trecut, la fel si rambursarile.
Marea Britanie cheltuieste mai mult pentru a-si achita datoria decat orice alta economie dezvoltata ca procent din veniturile guvernamentale, iar costurile de imprumut cresc din nou. Randamentul obligatiunilor guvernamentale pe 30 de ani, sau gilts, a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani in aceasta saptamana, mai mare chiar decat in timpul mandatului lui Truss. Regatul Unit ramane prins in ceea ce organul sau fiscal de supraveghere a descris la inceputul acestui an drept „o era foarte riscanta pentru finantele publice”.
Cu serviciile publice care se prabusesc, de la sanatate la educatie, in cautarea disperata de mai multi bani, si cu alegerile care se pregatesc, Sunak a clipit, ducand maceta la costuri de miliarde, cand un bisturiu nu mai mergea.
Tara trebuie sa spere ca ultima sa inversare a politicii nu va descuraja investitorii si nu va submina si mai mult o economie aflata in dificultate din Regatul Unit, perpetuand o bucla fatala de crestere slaba si subinvestitii.
Liderii de afaceri nu sunt optimisti.
James Mason, directorul executiv al Camerei de Comert pentru West si North Yorkshire, a declarat ca un deceniu de promisiuni care ar fi adus „imbunatatiri ale infrastructurii care vor schimba viata” au fost anulate dintr-o lovitura.
„Acum am ramas cu aceeasi retea feroviara victoriana care pur si simplu nu va avea capacitatea de a face fata cererii in urmatoarele decenii.”
