Ritualuri dacice păstrate pe Valea Sebeşului

Categories ArticolePosted on

In satul Loman din judetul Alba, un catun de ciobani, pierdut prin Muntii Sebesului, se pastreaza un obicei vechi de mii de ani. Pe strada principala, la numarul 52, este o poarta mare de metal. In spatele ei se afla locul de veci al satului.

E locul unde sunt pasari care nu si-au luat si nu-si vor lua vreodata zborul. Stau acolo, cuminti, cu aripile deschise, pregatite de zbor, indreptate spre rasarit. Ce simbolizeaza? Sufletul celui dus, care s-a intruchipat in porumbel si astfel traieste vesnic.

Mormintele barbatilor din loman care au trecut in lumea de dincolo inainte de insuratoare sunt impodobite cu monumente funerare unicat, reprezentate de coloane de lemn asemanatoare cu celebra opera de la Targu Jiu a marelui Brancusi. O asemenea coloana nu e mai mare de un stat de om, iar in varf are un porumbel si un clopotel.

“Este un obicei foarte vechi, din mosi stramosi. Cati ani avea feciorul la moarte, atatia metri avea bradul”, spune Elena Petras, care isi aminteste ca in trecut se foloseau si brazi in loc de coloanele din lemn. Localnicii ciobani sunt convinsi ca nicaieri in restul Ardealului nu mai gasesti asemenea stalpi de ingropaciune.

Ca ar mai fi doar un singur sat in toata tara, daca treci muntii direct de la nord la sud, din Transilvania in Gorj, la Aninoasa. In zona Muntilor Sebesului se mai intalnesc insa astfel de stalpi funerari si in alte localitati, cum ar fi Pianu de Sus, Purcareti, Strungari sau Laz, dar si in zona Muntilor Orastiei, respectiv in localitatile din apropierea cetatilor dacice.

De altfel, ansamblul format din biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” impreuna cu cimitirul cu stalpi funerari din Pianu de Sus a fost inclus pe lista monumentelor istorice din judetul Alba. Faptul ca este vorba de un obicei dacic o demonstreaza prezenta stalpilor funerari mai ales in zona Muntilor Sebesului si a Muntilor Orastiei, unde a fost centrul civil si spiritual al civilizatiei dacice.

Preluat de populatia romaneasca, obiceiul a fost pastrat pana astazi. La romanii din aceasta zona exista de multa vreme credinta ca sufletul omului e luat de Gaia – pasarea care face trecerea peste raul ce desparte lumea viilor de cea a mortilor. De aici, vorba populara “te ia Gaia”, echivalenta cu zicala “inghiti-te-ar pamantul”.

Studiat de specialisti francezi

In localitatile de pe Valea Sebesului, una dintre ocupatiile principale a fost, timp de milenii, sculptura in lemn. Stalpii funerari din Loman sunt si rezultatul acestei preocupari a localnicilor. Stalpii, cu o grosime de 15/15 cm, sunt frumos ornati, cu taieturi si crestaturi, iar in varf au o pasare cu aripile deschise ca pentru zbor. De asemenea, pe coloane apar diferite motive, cum ar fi Soarele, Luna si stelele.

La un astfel de stalp se lucreaza cateva zile si, drept rasplata, cioplitorul primeste o oaie. Formele daltuite in lemn se supun legilor artei, intocmai precum lucrarile lui Brancusi, motivele populare care au inspirat operele brancusiene (in special din Coloana infinitului) nefiind altceva decat o ridicare la nivel inalt a stalpului funerar de origine dacica. Obiceiul de la Loman a fost studiat de specialisti francezi, care au citit in marile biblioteci occidentale despre existenta acestor stalpi.

La Loman exista un obicei legat si de ritualul funerar al femeilor. Daca la mormantul barbatilor neinsurati se pun stalpi funerari, la mormantul femeilor se asaza cruci din lemn frumos decorate cu motive geometrice. Sunt un fel de troite in miniatura, veritabile opere de arta.

Pasarea sufletului

Obiceiul funerar al pasarii sufletului la daci consta, la moartea unui barbat insurat, in asezarea unui stalp de lemn la capataiul acestuia. In varful stalpului era infipta o pasare tot din lemn.

Pasarea simboliza sufletul mortului si era pastrata pe perioada celor 40 de zile, cat dura inaltarea sufletului la cer.

Se credea ca nerespectarea acestei datini ar atrage dupa sine intrarea accidentala a sufletului mortului intr-un animal si, deci, incapacitatea sa de a se mai ridica la cer.

Zona de sud a Carpatilor Meridionali in care s-a nascut si a copilarit Constantin Brancusi avea si ea, la inceputul secolului al XX-lea, aceleasi obiceiuri funerare ca si zona din nordul muntilor.

Traind in aceste vechi traditii, Brancusi a dorit sa ridice la Targu Jiu o Coloana nesfarsita, dupa modelul stalpilor funerari, iar in varful sau sa aseze o pasare nemuritoare, pasarea sufletului.

Pana la urma a triumfat varianta in care stalpul funerar (Coloana infinitului) si pasarea (Maiastra) au fost realizate separat.

O gura de Rai

Lomanul este o localitate curat romaneasca, o gura de rai, asezata sus in Muntii Sebesului. Aici locuiesc oameni care trudesc din greu sa-si castige existenta. Iernile sunt grele, geroase, cu lupi pe uliti si zapezi mari. Una dintre cele mai importante preocupari ale localnicilor este oieritul.

De fapt, viata lomanarilor depinde foarte mult de transhumanta, adica de deplasarea oilor din zonele mai joase spre cele de munte si invers. In fiecare an, copiii din Loman, dar si din alte localitati de pe Valea Sebesului, primesc dispensa de la inspectoratul scolar pentru a incepe scoala pe 1 octombrie, si nu pe 15 septembrie, ca restul elevilor. Aceasta din cauza ca familiile de oieri coboara de la munte doar la inceputul lunii octombrie.

sursa: http://www.romanialibera.ro

4 comments

  1. Fascinat !!! desi provin din judetul Alba nu am auzit inca de asemenea obiceiuri funerare, multumim pentru ca existati,si ne mai luminati si pe noi,romanii au obiceiurii si treditii neasemuit de frumoase !!!!!

  2. evident ca STALPUL numit si BAI- de unde vorba ardeleneasca “nu-i bai!” adica nu e suparare de moarte, nu e un necaz care sa te ucida, de aceea “bai” a fost interpretat drept necaz, suparare – “care-i baiu?” si chiar stricaciune (la car, masina)-ce bai are ?este dacic sau straroman, s-a folosit ca insemn funerar- de unde si blestemul “vedea-te-asi cu stalp la cap!” si a fost inlocuit de crucea valaha- crucea care depaseste cercul- mergeti in cimitirele ardelenesti si le veti mai gasi inca (crucea pe cerc este interpretata de unii ca fiind celtica, dar ea este plecata din Transilvania!), apoi de crucea simpla, odata cu crestinismul;
    stalpul era din lemn in sectiune patrata, impodobit pe toate patru laturi cu romburi- unul dintre cele mai vechi simboluri de la noi, abstract, reprezentand esentializat totalitatea, universul- prin ruperea cubului cosmic- straveche viziune a totalitatii spatiale inscrise in cub!!!- separate de secvente de “blocuri de liniaturi”- de fapt placute reprezentand nulul inseriat intre polii energetici ( prezente si la stalpii prispei in forma de romburi, in Muscel si Arges- semn ca stramosii nostri cei foarte intelepti cunosteau efectele de forma si de camp!!!); in varf se punea pasarea sufletului, privind in jos si gata sa zboare spre inaltul divin,( exact ca in Egipt, unde pasarea sufletului -Ka avea chip omenesc-Ba)
    tinerii feciori morti inainte de vreme si neinsurati erau insotiti de un brad tanar, taiat anume, sacrificial,pus langa stalp, iar fetele nemaritate erau ingropate mirese, nunteau adica cu natura in care se risipeau, asa cum sustine si Miorita. La origine copiii si tinerii se ingropau si adultii se ardeau.
    Gaia este alt nume al Geei, Maica Pamant, din care totul iese si in sanul careia totul se intoarce ; Gea si Gaia sant cuvinte romanesti curate, expresia “te ia Gaia!’ este o amenintare cu moartea, fiindca ea iti da trupul si tot ea ti-l ia- nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transmuta ( nu transforma!), adica se muta in alt rang de vibratie/frecventa…
    Stalpul a fost folosit general si …moda pe care unii se grabesc sa o copieze, l-a datuitarii.
    Brancusi, care era un initiat si cunostea traditia romaneasca straveche, a folosit romburile in volum- pe stalpi fetele de romb sant…cave!!! deci intoarse in sine)- realizand o exceptionala antena fluture, activa si azi!

  3. Stalpii par a fi mai degraba urme ale ritualului roman (Imperiul Roman) de inmormantare si prezenta lor in zona Muntilor Sebesului se datoreaza probabil situarii Legiunii XIII Gemina la Apullum, actala Alba-iulia.
    Stalpii purtau insemnul legiunii, respectiv XIII, iar pasarea de pe varf, care era indreptata spre Roma, reprezenta sufletul raposatului .
    Exista lucrari avizate despre ritualul funerar roman, semnificatia exacta a elementelor care apar pe stalpi,trimiteri la documentele antice care redau aceste obiceiuri si explicatia lor,indicarea unor localitati din Italia, inclusiv Roma unde se mai pot vedea si astazi relicve ale unor astfel de stalpi, regret ca nu am acum la indemana link-urile.
    Cred ca nu are importanta daca obiceiul punerii la capataiul raposatilor a stalpilor incrustati si cu pasare ( cu aripi deschise sau stranse) provine de la daci sau romani ori daco-romani, impresionant este conservatorismul nemaipomenit a acestuia, pe cand nimeni nu mai stia de ce trebuie sa procedeze asa, cata vreme crucea crestina a devenit atot cunoscuta si folosita, iar echilibrul, siguranta, minimalismul misterios al monumentului din fotografia de mai-sus te face sa te gandesti la soarta talentului necunoscut( nu cred ca am exagerat).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *