Vestigiile dacice din Munţii Orăştiei vor fi scanate și modelate 3D. În curând vă veți putea plimba virtual prin cetățile dacice, cu ajutorul unor ochelari 3D

Categories ArticolePosted on


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai – Cluj-Napoca şi Muzeul Civilizației Dacice şi Romane Deva lansează proiectul „Când viaţa cotidiană antică devine patrimoniu UNESCO. Scanarea, restaurarea digitală şi contextualizarea artefactelor dacice din Munții Orăștiei”.

Între obiectivele principale ale proiectului se numără digitizarea a 500 de artefacte, reconstituirea virtuală a unor edificii dacice și amenajarea a două spații expoziționale multimedia în cadrul muzeelor partenere din proiect.

Potrivit reprezentanţilor Universităţii Tehnice, aparatura de scanare 3D se ridică la valoarea de circa 1 milion de euro şi poate scana totul pe o rază de 180 de metri.

După operaţiunea de scanare a terenului şi a vestigiilor va urma o operaţiune migăloasă de reconstituire asistată de computere.

Operele rezultate vor fi expuse şi la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei în mod 3D, interactiv.

În final, utilizatorii vor putea inclusiv să se plimbe virtual, cu ajutorul unor ochelari 3D, prin aşezările dacice.

Sursa: http://www.napocanews.ro/2015/02/vestigiile-dacice-din-muntii-orastiei-vor-fi-scanate-3d-de-o-echipa-clujeana-si-expuse-virtual-in-muzee.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29

5 comments

  1. în cea medievală şi în folclorul contemporan, fundamentarea cercetării pe un mare număr de variante, peste 300, precizarea arealului în care se cântă colindul (sud-vestul Ardealului, Banatul şi zonele subcarpatice ale Olteniei şi Munteniei, Bihorul, Bucovina, Basarabia şi Moldova, sud-estul României şi regiunea Odessa). Cercetătorii amintiţi mai sus au susţinut că leul n-a trăit în fauna carpatică: Adrian Fochi a scris că “poporul nostru nu a cunoscut niciodată, în mod nemijlocit, animalul”, “în regiunile noastre nu au trăit niciodată lei”; Mihai Pop a fost de părere că leul n-a făcut parte din sistemul nostru ecologic; Octavian Buhociu a opinat că “prezenţa leului ca animal nu e deloc atestată şi pune prin asta o problemă greu de soluţionat; în fine, Monica Brătulescu a crezut că leul este “un animal necunoscut pe teritoriul ţării noastre ca specie concretă”, că în colind el “s-a suprapus zmeului, cerbului sau chiar ursului”. Şi totuşi, atrage atenţia Taloş, chestiunea fusese pusă cu totul altfel, încă din 1926, de poetul bucovinean Gavril Rotică, în articolul Mit şi preistorie, din revista blăjeană “Comoara satelor”, unde, citându-l pe Herodot, scrie că atunci când Xerses, regele perşilor, “trecea cu oştirea sa prin Tracia şi Macedonia, ca să supună Grecia, mai multe cârduri de lei, coborându-se din munţi, se aruncară noaptea asupra cămilelor ce transportau bagajele trupelor, lăsând însă neatinşi pe oameni şi pe celelalte animale de transport”. în sprijinul acestei atestări, Taloş citează studii de paleontologie şi zoologie, semnate de străini: C. A. W. Guggisberg, A. Eliez şi români, între alţii Neculai Macarovici, cu Geologia cuaternarului (1968), pe baza cărora conchide că leul a dispărut din sud-estul Europei “în jurul anului 100 după Christos”, dar a rămas în memoria populară, pentru că “tradiţia se dovedeşte a fi mai puternică decât ne imaginăm”. Colinde de fecior, cele despre leu proiectează un adevărat cavaler, care se întrece în puteri cu faimosul animal, pe care nu-l supune cu armele, ci în lupta corp la corp, şi-l duce în sat nevătămat. Colindul celebrează o serie de calităţi ale voinicului: bărbăţia, eroismul, ţinuta etică, care-l încadrează “în familia lui Dumuzi, Melqart, Herakles, Samson David etc.”. Sunt relevate, totodată, virtuţile artistice ale colindei, expresivitatea, spre exemplu, a scenei înfruntării dintre voinic şi animal: “Nu există multe scene, nici la noi şi nici în alte literaturi orale, care să se ridice la înălţimea estetico-morală a celei din colindul leului. S-ar putea spune că, în polifuncţionalitatea ei, această scenă e gândită de un scriitor de geniu.”
    Studiul monografic comparat al lui Ion Taloş, profesor, din 1986, de literaturi populare romanice, la Universitatea din Köln, are şi meritul, pe lângă cele semnalate de noi, de a atrage atenţia că în cultura tradiţională românească există şi alte creaţii de excepţie, ca aceasta, care merită examinarea cu atenţie, că stăruinţa asupra Mioriţei, varianta prelucrată a lui Vasile Alecsandri, sărăceşte universul fabulos al mitosului românesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *