Categorie: documentare și cărți

Atunci când nu îți cunoști istoria, riști să o repeți! Mai ales când forțe oculte doresc să îți șteargă identitatea…

Chiar dacă suntem membrii ai UE și ai NATO, nu înseamnă că există garanții absolute în ceea ce privește integritatea teritorială. Tocmai de aceea, este necesar să se contracareze manevrele perverse care se operează de mulți ani în direcția ruperii Transilvaniei de România, manevre conduse de extremiștii și revizioniștii maghiari, asistați de români fără minte sau de-a dreptul trădători, care visează la o Transilvanie autonomă economic (în prima fază), politic și teritorial.

În acest context delicat, cu o politică imprevizibilă a marilor puteri, un film documentar precum TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ, este mai mult decât necesar, din mai multe considerente:

• le oferă românilor informații extrem de valoroase, sintetizate, comunicate într-un mod accesibil, dându-le astfel o înțelegere mult mai bună asupra propriei istorii, asupra drepturilor istorice pe care le au în Transilvania;
• le oferă străinilor o altă imagine asupra istoriei Transilvaniei decât cea contrafăcută de Ungaria și de mistificatorii istoriei din interior;
• aruncă în aer teoriile revizioniste, toată argumentația extremiștilor maghiari care visează încă la o utopică Ungarie Mare, pentru că filmul folosește în primul rând izvoare istorice maghiare. Izvoare maghiare medievale sau moderne care vor fi de acum, mai mult ca niciodată, o uriașă piatră de moară agățată de picioarele extremiștilor maghiari.

Gândit să facă informația cât mai ușor de receptat, filmul este realizat pe capitole autonome, care tratează teme distincte. În varianta finală, filmul va avea trei părți, fiecare de câte o oră. Prima parte a acestuia, pe care o puteți urmări de astăzi pe internet, are următoarele capitole:

1. Cucerirea Transilvaniei – de la minutul 3:40
2. Conducătorii români ai Ungariei – de la minutul 12:00
3. Influența limbii române asupra limbii maghiare – de la minutul 20:00
4. Maghiarizarea forțată a românilor – de la minutul 27:53
5. Mai există secui în România? – de la minutul 42:45
6. Ungurii s-au pretins a fi urmașii dacilor – de la minutul 48:35

Vă invit, așadar, să vizionați prima parte a filmului TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ – filmul documentar care aruncă în aer revizionismul maghiar! Recomandați-l și pretenilor, colegilor și cunoscuților! Dați Share! E important ca informația să ajungă la cât mai mulți!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Codex Argenteus sau Biblia lui Wulfilla este cel mai valoros manuscris al Suediei și unul dintre cele mai valoroase din lume. Cartea, veche de 1.650 de ani, este extrem de valoroasă și pentru noi, deoarece a fost scrisă de un preot din Dacia...

Ceea ce este de-a dreptul uimitor este faptul că acest manuscris folosește în proporție de 90% aceleași litere grecești, latine și getice care există și pe Tăblițele de la Sinaia, și rune gotice în proporție de 10% (după cum ne spune regizorul Leonardo Tonitza în filmul NIASCHARIAN – Să renaștem). Acest fapt este o dovadă clară a neapartenenței germanice a preotului Wulfila, al cărui nume era, probabil, Vulpilă.

Prof. dr. Lars Munkhammar, istoric la Universitatea din Upsala, unde se găsește manuscrisul: “Wulfilla s-a născut în 311 e.n. și a murit, probabil, în anul 381 e.n. iar la mijlocul secolului IV a tradus Biblia. S-a născut și a trăit în Dacia, în România de astăzi, și a devenit episcop al popoarelor gotice. La traducerea acestei Biblii a fost folosit un alfabet rămas din acea limbă. Wulfila a folosit la traducerea acestei Biblii o limbă veche despre care nu știm nimic. Menirea lui a fost să schimbe un popor războinic, într-unul pașnic. Acest alfabet a fost folosit în Suedia, nu știu pentru cât timp dar, în paralel cu alfabetul latin, a fost folosit ca scriere sacră mult timp după Wulfilla” (Interviu din filmul NIASCHARIAN – Să renaștem)

Inițial, Biblia lui Wulfilla a avut 336 de pagini în care erau cuprinse cele patru Evanghelii. Astăzi, la Upsala, mai există 187 de pagini. Documentul a fost scris pe un pergament subțire violaceu cu cerneală cu praf de argint și aur, de unde și numele de Codex Argenteus. El a fost descoperit în secolul al XVI-lea în mănăstirea benedictină din Werden, Germania.

Aventura acestui manuscris a fost una pe măsura valorii lui, după cum ne spune Ziarul Lumina: “Până în 1600, a trecut prin mâinile împăratului Rudolph al II-lea, după care a ajuns la Praga. În 1648, după ce suedezii au ocupat Praga, au luat Biblia ca pradă de război şi au dus-o la Stockholm, fiind depusă în biblioteca reginei Christina. După abdicarea reginei, a fost luată de bibliotecarul Isaac Vossius şi dusă în Olanda. În 1669, însă, a fost cumpărată de Magnus Gabriel de la Gardie, cancelarul Universităţii din Uppsala, care a readus-o în Suedia, unde se află şi în prezent.”

Puteți afla mult mai multe lucruri despre Wulfilla și acest manuscris urmărind filmul documentar de excepție NIASCHARIAN – Să renaștem. Video mai jos:

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

În anul 2012 făceam o investigație în legătură cu celebrele și controversatele Tăblițe de la Sinaia… Cu această ocazie, am ajuns la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din București unde, după luni întregi de demersuri, am primit aprobarea să cercetez cele 34 de tăblițe care mai existau la acest institut…

Ideea este că Dan Romalo a fotografiat în  anii 50 ai secolului trecut aproximativ 150 de plăcuțe (fotografii publicate într-o carte), iar legenda vorbește despre 500 de tăblițe de aur descoperite în secolul XIX la Mănăstirea Sinaia, tăblițe care ar fi fost copiate în plumb, aurul făcându-se nevăzut. În decursul timpului, numărul plăcuțelor existente la Institul de Arheologie a tot variat, semn că diverși oameni de bine au avut grijă să le facă dispărute pe majoritatea, sub acoperirea că nu ar fi decât niște falsuri. După presiuni din partea societății civile, acum câțiva ani, ultimele 34 de plăcuțe au fost înregistrate oficial, ceea ce în sfârșit le asigură protecția. Despre restul plăcuțelor furate de la Institut, probabil că nu o să mai aflăm nimic, niciodată.

Tot în anul 2012, după ce am aflat că și la Mănăstirea Sinaia s-ar găsi 3 dintre misterioasele tăblițe, m-am deplasat până acolo pentru a le cerceta. Dar aici mi s-a spus frumos, după ce mi s-a confirmat că aceste tăblițe există,  că nu le pot vedea decât dacă am aprobarea Patriarhiei. În consecință, am depus o cerere în acest sens, în București, la Patriarhie, dar ea a fost respinsă.

Din fericire, regizorul Leonardo Tonitza, autor al filmului NIASCHARIAN – Să renaștem, a reușit în timpul filmărilor la documentarul excepțional pe care l-a realizat să obțină accesul și la două tăblițe existente la Mănăstirea Sinaia. Aici la mănăstire, în timpul prezentării pe care le-a făcut-o tăblițelor, Ieromonahul dr. Mihail Harbuzaru a spus un lucru absolut exploziv: „Noi in Muzeu avem expusă doar o mică parte din ce deținem. Tezaurul conține mult mai multe lucruri…” (Afirmația această apare în filmul Niascharian, la minutul 48:00. Vezi mai jos)

Ce este cu acest tezaur pe care nu l-a văzut nimeni din afara mănăstirii? De ce este ținut ascuns de ochii celor care vizitează muzeul mănăstirii? Mai sunt și alte tăblițe? (pe anumite surse am aflat că ar fi cel puțin cinci) Există și alte artefacte descoperite împreună cu celebrele tăblițe? Cine nu vrea ca românii să știe mai multe?

Întrebări tulburătoare, la care sperăm să primim la un moment dat un răspuns… Oare are cineva dreptul să țină departe de români piese de tezaur care vorbesc despre istoria noastră ca popor? Evident că nu. Și atunci, de ce acest tezaur despre care vorbește Ieromonahul Mihail Harbuzaru nu este făcut public?

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Vizionează filmul documentar NIASCHARIAN – Să renaștem – un film care îți dezvăluie lucruri uimitoare despre istoria acestor meleaguri:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Avem la noi în țară o comoară excepțională – dovada celei mai vechi scrieri din lume – și cu toate acestea, forțele antinaționale din interior se dau peste cap pentru ca Tăblițele de la Tărtăria și cultura Turdaș – Vinca să zacă în uitare. O astfel de descoperire, confirmată de personalități științifice de primă mărime din occident (a se vedea doar declarațiile savantului german Harald Haarman sau ale arheologului italian Marco Merlini) ar trebui să devină un brand de țară pentru România, o temă de discuție în relațiile internaționale, un instrument de dinamizare a turismului românesc.

Dar ceea ce nu s-ar putea întâmpla în altă parte, se petrece în România: tot felul de agenți anti-români sau „intelectuali” suficienți, cu patalama de oameni de știință, pretind cu tupeu că nu putem fi siguri, că nu e chiar așa, că mai trebuie să așteptăm și alte confirmări știițifice, sau că pur și simplu sunt niște falsuri. În aceași timp siturile arheologice din România sunt într-o stare avansată de degradare, fără protecție, iar un număr uriaș de artefacte valoroase stau abandonate prin pivnițele muzeelor (situații care, desigur, nu stârnesc nicio reacție de nemulțumire din partea acestor caraghioși manipulatori)

Din fericire, pe lângă puținii arheologi curajoși și onești din România care se luptă cu sistemul ticăloșit pentru a evidenția adevărul în legătură cu cea mai veche scriere din lume, avem sprijinul unor personalități științifice din afara țării. Printre acestea se numără și Prof. dr. Joan Marler, Președintele Institutului de Arheomitologie – Sebastopol California, USA.

Iată ce spune aceasta într-un interviu inclus în filmul NIASCHARIAN – Să renaștem! al regizorului Leonardo Tonitza:

„Se presupunea că nu există o scriere mai veche decât cea din Sumer. În urma cercetărilor și datării cu radiocarbon, s-a demonstrat că Tăblițelor de la Tărtăria aparțin anului 5.300  î.e.n., deci sunt cu câteva milenii mai vechi.

În istoria scrierii există anumite norme prin care niște semne pot fi considerate scriere. E limpede, simbolurile folosite în neolitic, inclusiv cele de pe Tăblițele de la Tărtăria, reprezintă cea mai timpurie scriere din lume.

Tăblițele au fost descoperite în mormântul unei femei în vârstă. Împreună cu ea erau o vază asemenea unui pocal, spartă ritualic, câteva figurine precum și alte artefacte, inclusiv reprezentări falice, de asemenea sparte intenționat și așezate în mormânt. Dar aceste tăblițe nu erau sparte. Arheologul Marco Merlini consideră că nu au fost sparte pentru că simbolurile de pe ele erau sacre.”

Așadar, pe când autoritățile românești vor deveni cu adevărat responsabile și vor valorifica în interesul românilor istoria de excepție de pe aceste meleaguri? Pe când vor deveni Tăblițele de la Tărtăria, alături de Cultura Cucuteni, branduri de țară ale României?

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Filmul documentar NIASCHARIAN – Să renaștem:

Filmul documentar FABULOASA ISTORIE STRĂVECHE DIN CARPAȚI:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html