O problemă cu care satele sălăjene se confruntă în ultima perioadă din ce în ce mai pregnant este pierderea autenticităţii, ce este dată de tradiţiile, obiceiurile, practicile şi rânduielile agricole existente în mediul rural. Sesizând această problemă, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj a reînviat un obicei ce astăzi nu mai există, şi anume secerişul grâului. Această practică agricolă a fost pusă în scenă de către rapsodul popular Ileana Graţiana Pop, alături de săteni din Ciumărna.
Tradiţiile şi obiceiurile sunt elementele cu care fiecare se identifică la un moment dat. Cu cât păstrarea acestora este mai autentică, cu atât alipirea omului de esenţa vieţii este mai stabilă. Însă ce facem atunci când aceste obiceiuri sunt scoase din peisaj? În contextul unei vieţi moderne pe care am adoptat-o, în detrimentul celei tradiţionale, singura soluţie pentru a ne regăsi rădăcinile este de a căuta în tezaurul strămoşesc, nesecat de obiceiuri, tradiţii şi practici ce erau ţinute cu sfinţenie.
Însuşi marele nostru poet Mihai Eminescu spunea că „de vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce spre trecut”. Iar trecutul neamului nostru este tăinuit şi ţintuit pe chipul aspru al ţăranului mistuit de ancestralul glas al pământului. Iar istoria neamului român s-a imprimat de-a lungul timpului în viaţa de la sat. Un aspect important al existenţei rurale era viaţa agrară. În satele sălăjene, practicile agricole au fost respectate cu sfinţenie de către localnici, deoarece rânduiala gospodăriei era arătată prin devotamentul oamenilor pentru muncă.
Pentru bunicii noştri, rânduielile agricole erau parte din existenţa vieţii de zi cu zi. Fiecare moment al anului avea destinat anumite practici agrare. În miezul verii, un moment important îl reprezenta secerişul grâului, care, cu câţiva zeci de ani în urmă, se făcea exclusiv manual. Cam pe la mijlocul lunii iulie, după ce zilele cu prilej au fost depăşite, în momentul în care holda era coaptă şi trebuia culeasă, sătenii se organizau în „clacă”.
Se adunau câteva familii, de la cei mai mici până la cei mai mari membri ai familiei şi porneau spre holdă, pe umăr cu desagii plini cu mâncare, în mâini cu instrumente exclusiv manuale – seceri, coase şi greble. De remarcat este şi faptul că în satele sălăjene mai exista un obicei care trebuia ţinut cu sfinţenie: înainte de secerat, în zilele cu prilej, oamenii „ţineau de gheaţă”, adică nu lucrau în acele zile.
Înarmaţi cu unelte pentru muncă, după ce străbăteau drumul până în hotar, cu mic cu mare, oamenii se apucau de muncă. Pentru ca razele arzătoare ale soarelui să nu fie simţite atât de tare şi pentru ca timpul să treacă mai repede, cântecele erau parte integrantă din practica secerişului, deoarece acestea le uşurau munca. Finalitatea muncii este concretizată în întocmirea „crucilor de grâu”.
După ce snopii au fost legaţi şi aşezaţi în formă de cruce, tradiţia şi rânduiala agricolă spune că trebuie să se treacă la următoarea etapă, şi anume întocmirea unei coroniţe din flori care să încununeze munca depusă. Şi ca de fiecare dată, cei mari le arată şi le explică tinerilor cum trebuie să procedeze pentru ca munca să fie îndeplinită după rânduiala satului.
La final, aşa cum este vorba românului: după muncă şi răsplată, gazda, în semn de mulţumire şi preţuire pentru lucrarea făcută, împarte celor care au fost „în clacă” mâncare şi băutură, pentru că recolta a fost una bogată, iar holda de grâu a fost binecuvântată. Acesta este obiceiul secerişului în satele sălăjene. Pentru a rememora astfel de momente, care cu câţiva ani în urmă erau atât de actuale, acum, în miezul veri când grâul este copt, oamenii din Ciumărna, alături de rapsodul popular Ileana Graţiana-Pop, au pus în scenă un astfel de obicei prin intermediul unui proiect al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj.
sursa: http://www.salajeanul.ro