Pe langa coridoarele largi, arcadele sale, fantana centrala din curtea interioara, foarte mult in stil mudejar, si piesele monumentale de dulapuri care ii sustin tavanele si ii sporesc frumusetea, aceasta bijuterie arhitecturala a barocului secolului al XVII-lea, care este fosta Manastire din Santo Domingo, convertita acum in Centrul Cultural Los Altos de Chiapas, gazduieste dovezi sigure ale importantei pe care arta textila a avut-o pentru popoarele mayase inca din anii 600 si 700 d.Hr.
Situat in inima vechii Ciudad Real, in prezent San Cristobal de las Casas, complexul arhitectural a carui constructie, intre 1547 si 1551, a inceput calugarii dominicani, a rezistat miscarilor telurice si evolutiei istoriei, de la cucerirea spaniola pana la a noastra. zile, precum si diverse procese de restaurare care il mentin in picioare si in toata splendoarea.
Ultima si cea mai profunda restaurare a fostei manastiri, in 2012, a fost printr-un trust care a reunit resurse de la Institutul National de Antropologie si Istorie (INAH), guvernul de stat, Fomento Cultural Banamex si Fomento Social Banamex, acesta a asigurat spatiul. cu toate conditiile pentru a-l transforma in Centrul Cultural Altos de Chiapas, unul dintre cele mai importante muzee si spatii de activitate culturala din regiunea de sud-est.
Chiar in acest an, a fost necesara o interventie pentru refacerea daunelor suferite proprietatii in timpul cutremurelor din 2017, spune antropologul Raul Duron Leon, directorul complexului care gazduieste in prezent muzeul istoric si arheologic din Los Altos Chiapanecos, al INAH, si Centrul Textil al Lumii Maya, al fundatiilor Banamex.
Muzeul pune la dispozitie vizitatorilor o sala de istorie dedicata orasului San Cristobal, o sala de expozitie temporara, care adaposteste in prezent trusoarea si masca funerara a Reginei Rosii din Palenque si o camera arheologica care, printre altele, expune monumente si dovezi arheologice ale originea, utilizarea si evolutia textilelor mayase datand de mai bine de o mie de ani.
Dovezile arheologice
The Economist a vizitat recent complexul pentru a asista la interventia proprietatii dupa cutremurele din 2017 si pentru a documenta traditia ancestrala a artei textile in randul popoarelor mayase, prezenta piatrurilor, florilor si romburilor care alcatuiesc estetica imbracamintei lor si ale caror desenele raman inca in afara controversei care a fost dezlantuita in ultimele zile de utilizarea comerciala a modelelor altor popoare indigene de catre unele case de moda precum Carolina Herrera si Louis Vuitton si care a motivat o serie de actiuni de catre Ministerul Federal al Culturii pentru pentru a proteja mostenirea mentionata.
Directorul muzeului, Raul Duron, conduce turul si prezinta o colectie de textile din perioada clasica mayasa (200-900 d.Hr.) a carei urzeala uzata dezvaluie elementele iconografice care in antichitate dadeau splendoare acelor haine.
Materialele textile cu margini uzate sau fragmente vechi de tesatura prezinta figuri de flori si romburi care aproape s-au decolorat, dar care se refera la cele pe care femeile le poarta astazi in huipilele lor.
„Crantul sau rombul care apare in marea majoritate a textilelor din Muntii Chiapas provine dintr-o traditie foarte veche si are o semnificatie foarte importanta si rituala in cadrul comunitatilor, ele reprezinta cosmogonia lor, formele lor de organizare sociala si relatia sa cu alte planuri ale existentei”, spune Duron.
Antropologul subliniaza o replica a buiandrugului 24 al lui Yaxchilan, al carui original dateaza de 1.300 de ani (din anul 709 d.Hr. exact), unde o femeie nobiliara mayasa poate fi vazuta imbracata intr-un huipil cu romburi brodate care indica pozitia ei in elita si privilegiul comunicarii lor cu zeii. Este dovezile arheologice a ceea ce sustine Duron.
In ceea ce priveste amenintarea latenta pe care unii artizani locali o vad venind, de a fi dezbracati de modelele lor ancestrale de catre brandurile internationale de moda pentru a le incorpora in hainele lor fara a impartasi credite sau beneficii, Raul Duron subliniaza ca „ar fi de dorit ca aceste companii sa se apropie de comunitatilor sa solicite cu respect utilizarea acestor elemente iconografice.”
El regreta ca „nu a existat nici capacitatea si nici interesul statului mexican de a reglementa acest tip de „plagiat” sau utilizare necorespunzatoare si considera ca ar trebui deschisa o discutie foarte aprofundata cu autoritatile competente, cu legiuitorii, cu comunitatilor, pentru a proteja aceasta mostenire culturala a oamenilor si pentru a gasi resurse legale pentru a proteja dreptul comunitatii asupra acestor modele care sunt mostenire culturala.
Pe de alta parte, spune el, „companiile de moda au obligatia etica de a cauta mecanisme legale si comerciale pentru a-i determina pe artizani sa participe la desenele lor si de care ambele beneficiaza”.
Centrul de arta textila
Discursul muzeografic legat de textilele si imbracamintea mayasa ne pregateste sa ajungem la etajul superior al complexului, care gazduieste Centrul Textil al Lumii Maya (CTMM), finantat de fundatiile Banamex, si condus de profesoara Alejandra Mora Velasco.
Protejeaza colectia Pellizzi de textile si piese mayase de la cooperativa indigena Sna Jolobil (Casa tesatorilor mayasi) si functia sa este de a proteja, investiga, proteja si proiecta arta textila a comunitatilor care este inca in viata in Altos de Chiapas. si este o expresie foarte viguroasa a artei comunitatilor sale, spune Mora Velasco.
Acolo putem observa, printre cele peste 400 de sertare ale sale, ca tehnicile de tesut si elementele iconografice ale trecutului prehispanic sunt inca prezente in articolele vestimentare realizate in timpul secolului XX.
Confruntat cu controversa despre presupusul plagiat, directorul CTMM asigura ca exista marci care comit abuzuri lansand articole vestimentare foarte exacte bazate pe desenele comunitatilor indigene.
Dar el isi defineste pozitia: „in loc sa interzic utilizarea acestor desene, i-as invita sa lucreze in colaborare cu comunitatile de artizani mexicani; Ai obtine niste piese imbatabile. In loc sa lupti, v-as invita sa colaborati, pentru ca toata lumea sa beneficieze.”
El asigura ca este o oportunitate de a sti de unde provine aceasta arta textila, de a o aprecia si de a o disemina si de a contribui la asigurarea faptului ca piesele autentice sunt achizitionate la justa valoare, ca nu se ieftinesc si ca tesatorii beneficiaza, pentru ca, spune el, „consumarea de „piese ieftine inseamna ca tehnicile si rafinamentul pieselor se pierd”.
