Categorii
Articole

Zalmoxis copil – Noul teaser al filmului ZALMOXIS. Cu participarea extraordinară a actorului Florin Zamfirescu. VIDEO:

Continuăm să muncim la proiectul filmului Zalmoxis… Până la sfârșitul acestui an o să vă prezentăm încă 3 teasere ale filmului, în afara celui de astăzi.

Așa cum vă spuneam și cu altă ocazie, 95% din film se va realiza în cursul anului 2018, din primăvară până în iarnă, urmând ca filmul să fie lansat în toamna anului 2019. Acum pregătim terenul filmărilor mari și testăm echipa tehnică.

Astăzi avem bucuria să vă prezentăm un teaser nou, realizat cu participarea extraordinară a actorului Florin Zamfirescu. În rolul lui Zalmoxis copil îl veți descoperi pe expresivul băiețel Nicolae Copăceanu.

Dar, să nu lungesc vorba… Vizionare plăcută!

P.S. Cei care ne-au trimis fotografii pentru casting, să nu se îngrijoreze, că îi vom contacta în lunile care urmează. Nu am avut timp încă să ne ocupăm de toate, dar o vom face!

Daniel Roxin
http://zalmoxis.info/

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

VESTE EXCEPȚIONALĂ! S-a decis: LUPUL DACIC va fi logo-ul României pentru preşedinţia UE în anul 2019

Încet, încet, simbolurile cele mai puternice ale acestui spațiu românesc se impun nu numai în România, ci și în afara țării. Ceea ce a pornit de ceva ani încoace ca un bulgăre de zăpadă se transformă tot mai mult în avalanșă. Iar avalanșa, atunci când va porni cu adevărat, va produce o regenerare identitară remarcabilă!

Deocamdată, spiritul în trezire al acestei națiuni anunță cutremurul viitor care ne va elibera de minciuna care ne acoperă istoria, de impostorii de la butoane care încă ne spală pe creier tinerele generații, de dușmanii seculari ai acestei țări, infiltrați în vârfurile puterii.

Și uite așa, după ce mai multe unități militare au primit nume dacice, după ce asociațiile de reconstituire istorică care valorifică în evenimentele lor culturale civilizația geto-dacică s-au înmulțit în mod aproape exponențial, a venit și rândul ca România să fie reprezentată internațional (și cred că este prima dată în istoria modernă a românilor) printr-un simbol care face trimitere la una dintre cele mai glorioase perioade din istoria acestor pământuri: perioada GETO DACICĂ.

Iar acest logo pe care îl vedeți va reprezenta România la cel mai înalt nivel la care țara noastră are acces în acest moment: PREȘEDINȚIA UNIUNII EUROPENE pe care țara noastră o va deține în anul 2019.

Iată ce spune ziarul Adevărul în acest sensRomânia va prelua preşedinţia Consiliului UE în 2019, iar logo-ul pe care îl vom arbora la Bruxelles va fi lupul dacic. Decizia a fost luată în urma unui concurs organizat de Ministerul Afacerilor Europene şi jurizat de 19 persoane, printre care Rareş Bogdan, Dana Grecu, Bogdan Chirieac şi Bogdan Naumovici. Surse din juriu au declarat pentru „Adevărul“ că decizia în favoarea lupului dacic a fost luată cu o majoritate covârşitoare: 80%.

Săptămâna trecută, juriul, format din 19 persoane, a dat votul decisiv: a ieşit lupul dacic, o prounere venită din partea unui student. „Unul dintre argumente a fost că acest logo a primit multe voturi pe Facebook. Unii membri ai juriului au încercat să explice că logo-ul României trebuie să însemne ceva şi pentru restul cetăţenilor UE, dar votul final a fost covârşitor în favoarea lupului. Oricum, varianta pe care o vedeţi acum e una îmbunătăţită. În primă fază, scrisul era greşit şi culorile erau inversate“, au relatat surse diplomatice pentru „Adevărul“.

Membrii juriului pot fi aflați de aici: adev.ro/oz1jyy

Nu știu dacă mulți dintre cei care citesc aceste rânduri realizează importanța identitară și istorică pe care o are ASTĂZI alegerea acestui simbol ca fiind cel care reprezintă România la nivel internațional, în calitate de țară care deține președinția UE, dar vă asigur că este un moment remarcabil, o ocazie ideală de a ne reseta imaginea. Să sperăm că acesta este începutul avalanșei despre care vorbeam la început și că nu va mai trece mult până când românii își vor recupera istoria și identitatea!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Vizionați mai jos emisiunea DE CE ȚARA NOASTRĂ NU SE NUMEȘTE DACIA?

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Cronicar al regelui UNGARIEI, despre vitejia lui Ștefan cel Mare: „Era straşnic la război”. Citește mai mult:

Unul dintre cei mai războinici principi creștini ai Evului Mediu, Ștefan cel Mare a purtat în cei 47 de ani de domnie peste 40 de războie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497. Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman Pașa – beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. (vezi mai multe pe Wikipedia)

După ultima mare victorie menționată mai sus, însuși Papa Sixtus al IV-lea i-a conferit titlul de ”athleta christi”, adică Atletul lui Christos! Despre el s-au spus multe lucruri elogioase. Precum verișorul său Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul mai târziu, firea lui curajoasă îl ducea adesea în primele rânduri ale bătăliilor, insuflând în acest fel mai mult curaj propriei armate.

Iată ce spune despre această atitudine cronicarul Grigore Ureche, în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”: ”La lucru de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteneze, şi pentru aceia rar războiu de nu biruia.”

Privind lucrurile din a această perspectivă, este cu atât mai prețios un citat care îi aparține lui Bonfinius, cronicarul regelui UNGARIEI Matei Corvin: ”Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acestea era activ şi straşnic la război!”

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

P.S. Și când te gândești că diverși pitici ai istoriei noastre, mai mult sau mai puțin oligofreni, alături de mercenarii vânduți altor interese, nu știu cum să o dea la întors pentru a-l prezenta pe Ștefan cel Mare în special ca afemeiat și „repede tăietoru de capete”!

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

MITUL GETO-DACIC ÎN ISTORIA ȘI LEGENDELE SPANIOLE. Conform acestora, Regii Spaniei se trag din… DACI

romaniabreakingnews.ro: Poet, eseist, critic literar și de artă plastică, istoric al artei, traducător, Alexandru Busuioceanu și-a dedicat întreaga viață culturii românești și propagării ei în lume.

„În 1942, în viața lui Alexandru Busuioceanu a intervenit un eveniment deosebit, ce-și va pune amprenta pe tot restul activității și sentimentelor sale. Profund deprimat de înrăutațirea climatului politic din România acelor ani, el decide să părăsească țara, cu intenția mărturisită de a nu se mai întoarce niciodată. Iată de ce acceptă postul de atașat cultural la Madrid, unde avea să se stabilească; ulterior va înființa o catedră de Limba și Literatura Română la Universitatea de acolo, pe care o va păstra până la moarte. A desfășurat o neîncetată activitate de cercetare și propagare a culturii românești: înființează Institutul Român de Cultură din Madrid, obține introducerea limbii române ca materie obligatorie la șapte facultăți spaniole, înlesnește publicarea unor traduceri din marii noștri scriitori, publică articole și ține conferințe despre arta și literatura română. Se simte profund român, și așa se va simți până la moarte, păstrându-și cetățenia și purtând în suflet o necontenită nostalgie pentru pământul său natal”. Am citat din Dan Slușanschi, editorul volumului „Zamolxis” al lui Alexandru Busuioceanu, apărut la Editura Meridiane în 1985. Acest studiu s-a născut datorită preocupărilor sale constante de a căuta urme românești oricând și oriunde, făcând o pasiune din studierea vechilor arhive ale Spaniei.

Zamolxis, zeul dacic al nemuririi, prezentat ca un filosof

Pornind în căutarea urmelor hispanice ale împăratului Traian, a dat, în Spania, peste o legendă în care se spune că dacii au năvălit în Spania și au început istoria nouă a poporului hispanic. „Numele dacice ale lui Zamolxis, Deceneu, Decebal ș.a. se întâlnesc astfel la Sfântul Isidor, la Arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada, la Alfonso el Sabio – pentru a nu-i cita decât pe cei mari – luând loc în genealogia însăși a poporului hispanic. De la un cronicar la altul, faptele și numele se transmit alterate, se împodobesc cu elemente noi și tind din ce în ce mai mult către fabulos. Sâmburele de istorie se transformă în legendă și ia culoarea celorlalte fapte care alcătuiesc istoria pierdută în neguri”, scrie Alexandru Busuioceanu.

Legendele mai arată că regii Spaniei coboară din principi daci, deși numele le sunt schimbate, deoarece le-au luat de la locul unde trăiau, întrucât era mai ilustru ca al strămoșilor. Legendele respective își au izvoarele în autorii antici iar încorporarea lor în istoria Spaniei s-a făcut firesc, datorită cronicarilor și tradiției spaniole.

Din aceste legende se desprinde ideea că „Zamolxis, zeul carpatic al nemuririi, coboară în cronicile spaniole pâna la rangul de filozof, sau se disimulează sub nume deformate în care nu mai poate fi recunoscut; dar mitul rămâne nedespărțit de legenda dacică, așa cum i-a impresionat ea pe antici și a trecut pe sub pana scriitorilor hispanici”, conchide Alexandru Busuioceanu la finalul excepționalului său studiu.

Extrase din cartea ZALMOXIS de Alexandru Busuioceanu

Sursa: romaniabreakingnews.ro

Ilustrația: Gabriel Tora

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie Articole

A apărut nr. 2 al revistei ISTORIE INEDITĂ – 23 de articole cu subiecte surprinzătoare

Numărul 2 al revistei ISTORIE INEDITĂ conține 23 articole cu subiecte deosebit de interesante dedicate istoriei acestor meleaguri, din paleolitic până în perioada contemporană. La realizarea lui și-au adus contribuția 15 istorici, arheologi, cercetători și jurnaliști, iar rezultatul o să vă încânte.

Dintre subiectele nr. 2 al revistei vă menționăm doar câteva, pentru a vă incita să o descoperiți:

    • 1. Tarbos, prințul DAC care a devastat provincia romană DACIA la 60 de ani după Decebal 
    • 2. Cum arăta o IE dacică acum 2.000 de ani 
    • 3. Enigme din preistoria României 
    • 4. Erau dușmani Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș? 
    • 5. Șantajul prin care Papalitatea a încercat să îl facă pe Mihai Viteazul să treacă la catolicism 
    • 6. Românii Peninsulei Balcanice – Articol document scris de MIHAI EMINESCU în 1878 
    • 7. Sânzienele și zeița Iana 

Revista este disponibilă pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Daniel Roxin

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Doi tineri au făcut o nuntă DACICĂ și sunt hotărâți să le dea viitorilor copii nume dacice… VIDEO

Observator.tv: Au renunţat la nunta modernă în favoarea uneia vechi de milenii! Este cazul unui cuplui din Judeţul Prahova. Tinerii au vrut ca cel mai important eveniment din viaţa lor să fie unul în stil dacic.

În costume tradiţionale dacice au spus “Da” în faţa ofiţerului Stării Civile. Aşa s-au gândit doi tineri să-şi înceapă viaţa de familie. Pentru ziua cea mare, mirele a renunţat la hainele moderne, aşa că a purtat nu doar o cuşmă, ci şi steagul de luptă al dacilor liberi. Dar nici mireasa nu a fost mai prejos. A asortat la rochia albă câteva elemente păstrate din moşi strămoşi.

Naşii au împrumutat şi ei costume tradiţionale pentru a se înscrie în scenariul imaginat de finii lor. Iar invitaţii, în loc de prăjituri şi bomboane, au primit pâine cu sare.

Şi, chiar dacă e totuşi devreme, familia Simion s-a gândit şi la numele viitorilor copii care neapărat trebuie să fie nume dacice, asemenea dacilor din vechime. Peste o lună, cuplul va avea şi ceremonia religioasă. Atunci însă, vor îmbrăca rochia de mireasă şi costumul de mire.

Vezi VIDEO: Observator.tv 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Înțelepții Geto-Daci și secretele NEMURIRII – Noul Teaser al filmului ZALMOXIS. Vizionează-l aici:

Drumul fascinant de realizare al filmului artistic ZALMOXIS a început, așa cum v-am anunțat deja… Peste 2 ani, avem credința că vă veți putea bucura de el în cinematografe, la Tv și pe internet. Până atunci, o să vă oferim frânturi din munca noastră pentru a vă face să trăiți etapele realizării filmului, împreună cu noi.

Pentru astăzi, avem bucuria să vă prezentăm teaserul “Înțelepții Geto-Daci și secretele NEMURIRII”. Regia: Leonardo Tonitza; Scenariul: Daniel Roxin

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

VOIEVOZI PE NEDREPT UITAȚI! Temelia Statului Național Unitar Român

Articol publicat în revista ISTORIE INEDITĂ: 1 Decembrie 1918 reprezintă Unitatea Națională a tuturor românilor și a tuturor Teritoriilor Românești, într-un corp politic unic, suveran, unitar și indivizibil, o dată care a marcat puternic și profund istoria națiunii române pentru veșnicie. Ne apropiem cu pași mari de centenarul Unirii și trebuie să avem în vedere un aspect extrem de important, în opinia noastră, fără de care nu am fi putut ajunge la această oră astrală a României Mari, a celei mai recente „restaurări” a Daciei[1], și anume Temelia Politică a Statului Național Unitar Român, Suveran și Indivizibil.

Finele veacului al XIII-lea aduce ca punct de reper în istoria națională Întemeierea Țării Românești (Valahia Mare), sub domnia lui Negru Radu Vodă, în 1290[2]. Nimic nu s-a petrecut dintr-odată. În spatele acestei Întemeieri stă o întreagă istorie a unei nații creatoare de cultură și civilizație unică și păstrătoare a religiei Creștine de rit Răsăritean, așa cum o statuaseră Sfinții Părinți în primul mileniu creștin, prin cele șapte mari Sinoade ecumenice.

Revista ISTORIE INEDITĂ poate fi achiziționată de aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Imposibilitatea recreării vechii Dacii, la acel moment sau mai devreme, într-un corpus politic de anvergură, cum fusese cel al lui Decebal, cel puțin, s-a datorat multor factori externi în primul rând, dar și interni. Factorii frenatori externi principali ai realizării acestui obiectiv au fost reprezentați de migrația popoarelor barbare dinspre Asia, precum și de acțiunile prozelite ale papalității la Dunărea de jos, accentuate după 1054. Pe lângă multele popoare migratoare care s-au scurs din nesfârșita Asie, mai toate căutând bogățiile Bizanțului cu precădere, dar și ale Romei, ofensiva dusă de către papalitate împotriva Răsăritului „schismatic” a avut, și ea, un rol extrem de important în stoparea acestei refaceri politice a Daciei.

Dacă din punct de vedere spiritual putem vorbi despre o unitate religioasă deplină, de rit creștin Răsăritean (ortodoxă), la nivelul întregului spațiu de formare a națiunii române, începând cu primul secol creștin, cuprinzând aici toate cele trei mari provincii românești de mai târziu (vechea Dacie), care vor prinde contur începând cu 1290, din punct de vedere politic nu putem face o asemenea afirmație la cumpăna celor două milenii creștine. În schimb, putem aduce în discuție, la nivelul Ardealului (secolele al X-lea şi al XI-lea) și Valahiei Mari (secolul al XIII-lea), existența unor cnezate și voievodate în aceste teritorii, care au intrat în contact în anumite perioade de timp cu un alt popor migrator, sângeros, rapace și barbar, sosit din nesfârșita Asie, și anume ungurii. Cnezatele și voievodatele amintite erau formațiuni politice preconstituite cu mult timp înainte de sedentarizarea ungurilor în Câmpia Panonică. După sedentarizarea lor în Câmpia Panonică, aceștia vor intra sub directa influență a papalității, în timpul regelui Ștefan I (997 ‒ 1038), și vor începe ofensiva spre Răsărit, iar voievodatele din Ardeal se vor afla în prima linie de apărare contra ofensivei ungare din Arcul Carpatic, o ofensivă care deservea atât interesele proaspătului regat ungar înființat, dar cu precădere și interesele papalității, care urmărea o cât mai extinsă dominație asupra lumii, în urma disputelor dintre Roma nouă și cea veche.

Disputele dintre Roma veche și Roma nouă apăruseră cu mult timp înainte de marea schismă (1054), iar cele mai multe dintre ele porniseră din dorința de dominare a Apusului asupra Răsăritului „schismatic”, invocându-se, eronat sau voit, o anumită întâietate apostolică a episcopului Romei vechi în fața noii Rome, a Constantinopolului și nu numai. De la aceste dispute pe plan religios și apoi politic a apărut o serie de învrăjbiri între Apus și Răsărit, soldate cu numeroase războaie cunoscute sub denumirea de Cruciade, care nu realizaseră altceva decât șubrezirea constantă a „gardianului frontierei răsăritene”[3], Bizanțul. Însă ajutorul cel mai consistent dat papalității în cel de-al doilea mileniu creștin în Răsăritul Europei, pe fondul slăbirii progresive a Bizanțului în timpul și în urma Cruciadelor, l-a constituit regatul apostolic maghiar și cel polon. Odată câștigat de partea papalității, regele Ștefan I al Ungariei (fost ortodox și apoi convertit la catolicism) pornește o puternică ofensivă în Răsărit împotriva valahilor „schismatici”, reușind să obțină o serie de victorii în plan politic și militar, deschizând drumul spre ocuparea întregii provincii românești din Arcul Carpatic de către urmașii săi.

Faptele sunt consemnate în primul rând în Cronica Notarului Anonim[4], unde ne sunt amintite o serie de nume de voievozi români/valahi, conducători ai unor cnezate/voievodate/țări din zona Panoniei, Banatului, Transilvaniei, care au opus rezistență ofensivei maghiare: Gelu, Glad, Menu Morout[5], Cupan[6] și poate și alții necunoscuți. Sunt voievozi/cneji/duci care stăpâneau peste Uniuni de obști, numite voievodate sau ţări, ale căror teritorii se întindeau, la Vest și la Nord, dincolo de granițele actuale cunoscute[7], formațiuni politice desființate de regatul ungar, dar a căror existență/prezență și la Sud de Carpați va cântări enorm în formarea viitoarei Țări Românești (Valahia Mare), motorul și susținerea Statalității pe teritoriul vechii Dacii și nu numai.

Importanța deosebită a Cronicii Notarului Anonim constă în primul rând în evidențierea acestor formațiuni politice în zona Ardealului, care aveau o vechime considerabilă ținând cont că structura lor de bază era obștea sătească. În Ardeal, sistemul politic românesc, valah, fusese desființat în cei aproximativ 250 ‒ 300 de ani în care regalitatea ungară se înstăpânise în Ardeal (aproximativ anii 1000 ‒ 1250). Însă nu au putut desființa și extermina niciodată spiritualitatea valahă și națiunea valahă din Ardeal, care a avut o permanentă legătură cu valahii de dincolo de munți, de la Sud și Est de Carpați, care au susținut/întreținut permanent legăturile cu valahii din Arcul Carpatic în plan cultural, spiritual, comercial, lingvistic sau de altă natură.

La Sud de Carpați, printr-o altă consemnare istorică de mare importanță, și anume Diploma Cavalerilor Ioaniți din 2 iunie 1247, emisă de cancelaria ungară în timpul regelui Bela al IV-lea (1235 ‒ 1270), aflăm despre existența a cel puțin patru cnezate/voievodate/țări care se găseau pe teritoriul dintre Carpați și Dunăre, numit, nu peste mult timp, Valahia Mare (Valahia Neagră sau Țara Românească). Aceste cnezate/voievodate/țări aparțineau, ca „și până acum”, lui Ioan și Farcaș, Litovoi și Seneslau, teritorii pe care regalitatea ungară, din prea plinul generozității sale și mărinimia ei, le ceda Cavalerilor Ioaniți pentru „popularea țării” (?!). Toate aceste ţări se întindeau, după cum ne descrie actul cancelariei ungare, de la Severin până dincolo de Olt și nu aparținuseră niciodată regatului ungar apostolic, din niciun punct de vedere, cum nu aparținuse nici Țara Ardealului vreodată. Doar o parte dintre voievodatele de la Sud de Carpați au fost cedate Cavalerilor Ioaniți, cel al lui Ioan și Farcaș, precum și alte teritorii „ce se află lângă Dunăre”[8].

Faptul că regalitatea ungară nu mai are în vedere pentru o perioadă de timp avansarea la Sud de Carpați și cucerirea de noi teritorii în folosul său și al papalității se datorează, în primul rând, invaziei mongole din 1241. După ultima mare invazie barbară a pecenegilor, uzilor și cumanilor, populații de neam türcic[9], această ultimă „triadă barbară… [care] încheie, alături de șocul mongol, învolburata perioadă a migrației popoarelor”[10], apar noi oportunități pentru valahi și voievodatele lor. Practic, ciocnirea dintre papalitate, prin reprezentantul său „apostolic” cel mai fidel, regatul ungar, și imperiul mongol, în 1241, care va amenința inclusiv Viena, va stopa, va înlătura și va opune „universalismului Romei propriul său universalism”[11], respingând „spre interiorul continentului universalismul romano-catolic”[12]. Este momentul de la care încep să se constituie și să se afirme în afara Arcului Carpatic formațiuni politice de anvergură, ducând la apariția primelor state medievale românești, Valahia Mare și Valahia Mică (Țara Românească și Moldova). O observație pertinentă o face în acest sens istoricul Ștefan Gorovei, care arată că teritoriul vechii Dacii abia de la acest moment, sfârșitul veacului al XIII-lea, și în condițiile arătate anterior a început să se organizeze în state medievale. Până în acel moment aceste state nu existau din punct de vedere politic, fiind „nedespărțite încă în Moldova și Muntenia”[13].

Nimic nu s-ar fi putut realiza pe acest plan al unificării politice de anvergură, despre care amintește Ștefan Gorovei, o unificare/întemeiere începută în 1290 la Sud de Carpați, dacă nu ar fi existat ca formațiuni politice prestatale cnezatele/voievodatele/ţările de la Sud de Carpați ale lui Ioan, Farcaș, Seneslau și Litovoi și poate și altele. Prin puterea lor de rezistență în fața barbarilor Asiei și a prozelitismului catolic cu care se confruntaseră, au constituit prin teritoriile pe care le stăpâneau în Oltenia și Muntenia nucleul viitorului stat Valahia Mare (Țara Românească). Şi ca liant de bază al tuturor celor trei provincii românești, Ardealul, Valahia Mare și Valahia Mică, a fost și este până astăzi creștinismul de rit Răsăritean (ortodox), care nu a putut fi nici schimbat, nici eliminat, cu toate sforțările și cheltuiala papalității, maghiarimii, polonilor și reformaților.

Așa se face că în Letopisețul Cantacuzinesc găsim o informație foarte importantă cu privire la teritoriul peste care Negru Radu Vodă era stăpân, un teritoriu care se va lărgi în domniile viitoare cu altele care le aparțineau de Jure și de Facto valahilor, însumând întreaga Țară Românească din timpul lui Mircea Vodă, Cumintele Domn, cum îi spusese Nicolae Iorga: „… Întru Hristos Dumnezeul cel bun credincios și cel bun de cinste și cel iubitor de Hristos și singur biruitor, Io Radu (Negru n.n.), voevod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Țara Rumînească dentru Ungurie descălecat și de la Amlaș și Făgăraș herțeg”[14].

Iată din ce cauză avem și obligația, și datoria să păstrăm în condiții de tezaurizare Unitatea Națională și Independența Statală, să rememorăm, să omagiem și să rostim cu pioșenie la fiecare 1 Decembrie, și nu numai, numele unor voievozi dârji și credincioși, pe nedrept uitați, care au pus bazele Statalității Naționale în învolburatul și întunecatul Ev mediu, voievozi încercați de viclenia și forța armată a papalității ori de puterea de izbire a „triadei barbare” sau de teribilul „șoc mongol” care a zguduit o lume întreagă: Gelu, Glad, Menu Morout, Cupan, Ioan, Farcaș, Seneslau, Litovoi, Barbat, Negru (Radu) Vodă, Dragoș, Bogdan și poate și alții de a căror existență nu știm, nefiind consemnați în vreo cronică cunoscută până acum.

Drd. Iscru Adrian

[1] G. D. Iscru, Strămoșii noștri reali, geții-dacii-tracii-illirii… națiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Casa de Editură și Librărie „Nicolae Bălcescu” S.R.L., București, 2014, p. 369

[2] Denis Căprăroiu, Orașul medieval în Spațiul Românesc Extracarpatic (secolele al X-lea al XIV-lea), ediția a II-a, ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp. 262 ‒ 316

[3] Steven Runciman, Istoria cruciadelor, vol. II, ed. Nemira, 2014, p. 273

[4] Cronica Notarului Anonim, Faptele Ungurilor, traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, ed. Miracol, București, 1996, pp. 5 ‒ 7; lucrare atribuită unui înalt funcționar de la curtea regelui maghiar Bela I, după cum ne informează Paul Lazăr Tonciulescu, poate chiar a unei fețe bisericești alese „înaltă față bisericească” (p. 6), și cuprinde o prezentare a faptelor ungurilor dinainte de Bela I, 1060 ‒ 1063

[5] Menu Morout: unul dintre voievozii valahi din zona Bihorului, de confesiune ortodoxă, supus al „împăratului constantinopolitan”

[6] Gheorghe Gabriel, Studii de cultură și civilizație românească, Fundația Gândirea, București, 2001, p. 110; un alt voievod român din zona Ardealului, înfrânt în luptă și ucis din ordinul regelui Ștefan al Ungariei

[7] Mauro-vlahii din zona Serbiei sunt un exemplu în acest sens, o populație vlahă, pe lângă multe altele, care la finele veacului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea încă mai existau, păstrând în denumirile locurilor în care sălăşluiau de secole, nume ca Bihor, România; politica de deznaționalizare/asimilare forțată a statelor vecine, dar și indolența crasă a politicienilor români stau la baza dispariției acestor comunități importante de valahi, care și-au păstrat identitatea națională și spirituală timp de secole

[8] DRH, B. Țara Românească, vol. I, ed. Academiei R.S.R., București, 1966, pp. 3 ‒ 11

[9] Cele trei popoare amintite prezentau „identitate de sânge și limbă”, după cum afirmă Ioan Ferenț în lucrarea sa Episcopia cumanilor, editată la Blaj în 1931, tipografia Seminarului teologic greco-catolic, p. 8

[10] Denis Căprăroiu, op. cit., p. 64; prin această plastică prezentare, Denis Căprăroiu evocă, după cum s-a înțeles, sfârșitul mileniului migrațiilor prin cel mai expresiv tablou istoric al graniței migraționiste a Evului mediu

[11] Șerban Papacostea, apud Denis Căprăroiu, p. 74, s.n.

[12] Denis Căprăroiu, op. cit., p. 81, s.n.

[13] Ștefan S. Gorovei, Dragoș și Bogdan, Colecția Domnitori și Voievozi ai Ţărilor Române, ed. Militară, București, 1973, p. 35

[14] Istoria Țării Românești 1290 1690, Letopisețul Cantacuzinesc, ed. critică, 1960, ed. Academiei R.S.R., pp. 1 ‒ 3

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

ISTORIA ASCUNSĂ A GETO-DACILOR – Conferință susținută de Daniel Roxin în București (27 septembrie) și Târgoviște (25 septembrie). Detalii:

Vă invit la o conferință care vă va oferi, sintetizat, un tablou aproape complet al reperelor extraordinare rămase în timp de la geto-daci, o conferință în care se va spune foarte tranșant ceea ce “sistemul” nu ar dori ca românii să știe!

Minimalizate și ignorate, cultura, spiritualitatea și istoria geto-dacilor se dovedesc a fi, în realitate, elemente de o uriașă valoare, cu puternice influențe pe tot continentul european. Traco-geto-dacii, nu doar că au influențat cultura greacă, la începuturile ei, nu doar că au ajuns  la conducerea Imperiului Roman și a Imperiului Bizantin, dar, prin migrațiile lor, fac parte din strămoșii multor popoare europene.

Privind din perspectiva dovezilor arheologice și a izvoarelor istorice, putem spune fără nicio exagerare că românilor li se fură de multă vreme o bucată uriașă de istorie, cu complicitatea unei părți a mediului științific, uneori laș, alteori obtuz sau incompetent și nu în puține ocazii (prin anumiți reprezentanți) trădător. Da, știu, sunt cuvinte grele dar mi le asum pentru că reprezintă curatul adevăr.

Așadar, cei care doriți să aflați mai multe despre cultura, spiritualitatea și istoria geto-dacilor, să aveți un tablou clar a tot ceea ce contează în legătură cu acestea, vă invit să participați la una dintre cele două conferințe pe care le voi susține în Târgoviște (25 septembrie) și București (27 septembrie).

Iată detaliile:

Conferința din Târgoviște va avea loc în data de luni 25 septembrie 2017, de la ora 18:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Biletele de intrare, care costă 20 de lei, se vor pune în vânzare înainte de conferință, de la ora 16:30, chiar la intrarea în sala unde are loc evenimentul.

Conferința din București va avea loc miercuri, 27 septembrie, de la ora 19:00, la Sala Dalles ( Bd. Nicolae Bălcescu nr 18, lângă Intercontinental). Biletele de intrare, care costă 20 de lei, pot fi achiziționate zilnic, de la anticariatul aflat la intrarea în Sala Dalles, în intervalul orar 09:00 – 20:00.

Vă aștept!

Daniel Roxin

Afiș conferință București:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole Emisiuni TV

Până unde au ajuns geto-dacii în Europa?

Herodot spunea acum peste 2.400 de ani că TRACII (din care fac parte și geto-dacii) sunt cei mai numeroși din lume, după indieni. Pornind de la acest fapt, dacă neamurile tracice au fost acum 2.500 de ani cele mai numeroase din Europa, înseamnă și că au ocupat un teritoriu vast și, foarte important, că au stat la baza formării mai multor popoare europene moderne. A pretinde că cel mai numeros popor al Europei antice a dispărut pur și simplu și că nicio națiune dintre cele existente astăzi nu are ȘI rădăcini tracice este pur și simplu o dovadă de prostie!

În ceea ce îi privește în mod specific pe geto-daci, cei mai de seamă din neamul tracilor, dovezile istorice ne arată că în perioada antică, atât înainte, cât și după războaiele dintre Decebal și Traian, un număr însemnat dintre aceștia au migrat în diverse locuri din Europa sau au ajuns acolo datorită faptului că au făcut parte din armata Imperiului Roman. Astfel, până și arheologii din Țările Baltice (Estonia, Letonia sau Lituania) vorbesc despre o moștenire dacică. Alături de aceștia, dovezi ale prezenței culturii geto-dacice găsim și în apropierea noastră, respectiv în Bulgaria, Ungaria sau Polonia dar și în zone îndepărtate precum Marea Britanie sau Algeria.

Și asta nu este totul… Normanzii din Franța au și ei o istorie în care vorbesc despre traco-geto-daci, la fel cum în Spania sau Suedia Zalmoxis a fost la mare cinste. Să nu uităm nici de provincia medievală DACIA din nordul Europei, provincie care funcționa și pe teritoriul actual al Danemarcei.

Oare de ce geto-dacii sunt menționați în mod elogios în zone atât de îndepărtate? De ce o serie de popoare puternice din Europa și-au revendicat, în decursul timpului, rădăcini geto-dacice? Ce anume este ascuns din istoria Europeană? Ce anume nu se dorește a se cunoaște? Până unde au ajuns geto-dacii în Europa?

Mai multe despre toate acestea veți descoperi în acest episod al emisiunii ADEVĂRURI TULBURĂTOARE…

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Emisiunea Adevăruri Tulburătoare poate fi urmărită la Nașul Tv în fiecare vineri, de la ora 20:00 și, în reluare, duminica, de la ora 11:00.

Restul episoadelor pot fi vizionate aici: https://www.youtube.com/user/roxindaniel/video

Ilustrații: Gabriel Tora

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html