DACII – baza etnică a poporului român

Categories ArticolePosted on

Tweet

Articolul Limba română, mamă, prin pelasgă, a latinei constituie o răsturnare a problemei, o reaşezare din temelii a situaţiei. Era vorba însă numai de o cotitură sub raport lingvistic.Să vedem dacă problema nu se pune tot în felul acesta şi sub raport etnic, de la popor la popor, de la Daci la Romani. Mă refer la teza tradiţională, exprimată cu farmec arhaic (dar atât) de Grigore Ureche, că «noi de la Râm…».

E vorba de reexaminarea vechiului concept de romanitate, pe plan european, şi îndeosebi romanitatea poporului român, despre care am învăţat că s-a format printr-o sinteză daco-romană, rolul precumpănitor atribuindu-se Romanilor, ca să ne putem mândri şi noi cu ei.

Nu fără sfială abordez această problemă, de teamă să nu rănesc o anumită sensibilitate, creată de tradiţie în care am crescut: Să nu fim noi «urmaşii Romei»? «Din coasta Daciei şi-a Romei în veci s-or naşte pui de lei». în fond nu vreau să slăbesc mândria de a fi «romani». Suntem Romani însă într-un sens nou.

Emit, aşadar, această ipoteză pe de o parte din convingerea că eventuala ei adoptare ar fi net în favoarea noastră, punându-ne pe picior de egalitate cu Romanii, iar pe de altă parte pentru că adevărul trebuie căutat şi aflat şi, în sfârşit, pentru că , chiar dacă nu ar fi acceptată, această teză ar fi totuşi utilă, prin sugestiile ei, cercetătorilor, români şi străini, ai istoriei originilor poporului Romei.

Această ipoteză ar fi fost de neimaginat dacă poporul roman ar fi fost autohton în Italia şi nu ar fi ajuns acolo plecând din aria noastră, dintr-un habitat comun. De asemenea, ar fi fost improbabilă, dacă acest popor ar fi fost unitar la origine, rămânând unitar şi neamestecat şi în Italia, dar n-a fost cazul.

Şi în această problemă mă bazez tot pe mărturiile anticilor, ca şi pe opi¬niile unor istorici şi arheologi moderni de renume şi cu mare autoritate, pre¬ferând străinii, pentru evitarea acuzaţiei de subiectivism naţional.
Menţionez că majoritatea argumentelor pe care le voi aduce au fost amintite în articolul anterior. Unele vor fi totuşi repetate.

Chiar punerea problemei porneşte de la un autor străin. Nu cumva ar trebui reconsiderat – se întreba un autor italian – însuşi conceptul fundamen¬tal de romanitate?Intr-adevăr, reconsiderarea a şi început. Istoricul şi filologul francez Pierre Grimal, în lucrarea Civilizaţia romană (2 voi., Bucureşti 1973), este de părere că «civilizaţia orientalizantă a Etruscilor (Traci plecaţi din Frigia Asiei Mici) din Italia Centrală a secolului VIII î.e.n., venită după civilizaţia terra-mare (sec. XII) şi în sânul civilizaţiei villanoviene (începută la sfârşitul mile¬niului II), dar în opoziţie cu ea, nu reprezintă o imigraţie masivă a unui popor oriental, ci renaşterea, mai curând, pe plan cultural, sub influenţa contribuţi-lor noi, venite din Orient, a elementelor etnice imigrate din lumea egeeană cu multe secole în urmă» (sec. XIII-XII). «în acelaşi mod se modifică ideea tra¬diţională pe care şi-o fac istoricii cu privire la originea oraşului Roma» (Azi se afirmă că numele este etrusc. După Lexikon der Weltgeschichte, v. 2634, el provine de la tribul etrusc rumla.

După Hellanikos, el e numele dat de Enea după numele unei troience dintre cele cu care a venit, Rum. Nu cumva e Ramul lui Grigore Ureche? După W. Schulze, provine de la ruma, o gintă etruscă. Idem după G. Herbig) «şi la natura însăşi a noţiunii de romanitate, în această perspectivă, sinteza postulată de scriitorii antici între elementele italice şi imigranţii orientali, sinteză simbiozată de căsătoria între Enea şi Lavinia, fiica regelui Latinus, n-ar reprezenta un vis de poet, ci o realitate».

E drept că poporul roman (sărac, viteaz) s-a autodefinit în opoziţie cu opulenţa şi moliciunea celui etrusc, însă «dacă înaintăm în trecut, pe cursul istoriei, opoziţia devine mai puţin clară şi putem să ne întrebăm dacă Latinus nu s-a învederat şi el odinioară receptiv faţă de influenţele venite de pe mare şi dacă, chiar în zorii preistoriei, nu încolţiseră acolo, la gurile Tibrului, ger¬menii culturali chemaţi să se dezvolte mult mai târziu, când, în epoca istorică, curentele comerciale emanate din Grecia au început să elenizeze cu adevărat pământul latin. în orice caz, nu are sens să opunem a priori o Romă monoli¬tică, de pură esenţă ariană, unei Grecii impregnate de gândire orientală.

Dacă Indoeuropenii au impus limba lor în Laţium, în vreme ce Etruscii păstrau până la începutul Imperiului vechiul lor dialect pelasgic, în alte privinţe, mai ales în materie de credinţă şi de rituri, şi chiar în politică şi organizarea socială, vechea comunitate mediteraneană marca prin amprenta sa de naştere ereditatea oraşului care urma să se nască {Op. cit., p. 13). în ce priveşte origi¬nea etruscă, am înclinat spre teza lui Maclver, Bosch-Gimpera ş.a., că au venit din Asia Mică şi că erau Traco-Frigieni, după ceramica de stil troian, texte egiptene, onomastică etc, deşi Herodot îi aduce din Lidia.

Aşadar, Latini, Etrusci, vechi băştinaşi indoeuropeni, vechi Egeeni, Greci, constituiau un amestec flagrant şi nicidecum puritatea unei rase. Mai erau şi dominaţi de marea superioritate culturală etruscă. Dar conceptul de romanitate trebuie modificat. Pentru teza noastră, cercetările moderne deschid noi perspective, care impun o «reaşezare» a problemei.

Menţionez că am lăsat intenţionat la o parte o mulţime de componenţi ai romanităţii: preistoricii Liguri, Siculi, Indoeuropenii Falisci, Osci, Umbrieni, Sabini (Veştinii, Polignienii, Marşii, Hirpinii, Picenienii, Lucanienii ş.a.); n-am citat nici Galii (Insuboii, Cenomanii, Boianii, Lingonii, Senonii instalaţi în Italia septentrională din sec. VI î.e.n.), nici Sicanii, Auruncii, Mesapii şi Iapigii din Apulia, ori Volscii, vecini ai Romei, Samniţii ş.a., pentru a nu reduce romanitatea doar la un mixtum compositum…

Relev însă faptul esenţial că Romanii s-au considerat în mod unanim şi totdeauna urmaşi ai Troienilor care, uniţi cu aborigenii – ce suferiseră şi ei puternice influenţe egeene, «locuitorii primitivi ai Laţiului, vânători pe jumătate nomazi, adoratori ai forţelor pădurii, născuţi ei înşişi din trunchiul arborilor» – au dat naştere Latinilor.

Dar o credinţă unanimă, chiar dacă ar traduce un mit, nu trebuie trecută cu vederea pe motivul că lipsesc încă unele confirmări istorico-arheologice absolut precise. O astfel de credinţă trebuie aprofundată cu perseverenţă. Unele mărturii s-au şi descoperit. Ea are un caracter unificator, chiar unul formator: modelează mentalitatea, conştiinţa poporului, îi structurează sufletul şi-i deschide astfel evoluţia istorică.

Pierre Grimal relevă că astfel de «povestiri reflectă tot atâtea convingeri profunde, tot atâtea atitudini determinante pentru gândirea romană. De aceea, oricine încearcă să surprindă geniul roman în secretul lui, trebuie să ţină seama de ele, pentru că ele reprezintă tot atâtea stări de conştiinţă, mereu prezente în sufletul colectiv al Romei» {Op. cit., p. 17).

Elveţianul Bachoffen compară importanţa extraordinară a legendei lui Enea cu aceea a lui Wilhelm Tell, acestea fiind «elemente de forţă, cu influenţă hotărâtoare pentru evoluţia unui neam»; Romanul îşi recunoştea în ea «destinul şi ideea dominantă a neamului său». De amintit şi afirmaţia lui G. Devoto: «în Italia, civilizaţia este în definitiv rezultatul amestecului imigranţilor indoeuropeni cu indigenii preexistenţi». De asemenea, Bosch-Gimpera afirmă că poporul roman n-a fost constituit numai din curiile patriciene, ci era socotit roman şi elementul accesoriu reprezentat prin plebe şi, cu timpul, s-a produs amalgamarea cu alte popoare cu origini diverse» (Les Indoeuropeens. Problemes archeologiques, Paris 1961, p. 90).

Caracterul compozit al romanităţii este afirmat şi de Guido A. Man-suelli în Civilizaţia Europei vechi (Bucureşti 1978) şi de către mulţi alţii. In legătură cu romanitatea Românilor, mai există şi un aspect pe care aş îndrăzi să-l sugerez: contribuţia Pelasgilor şi Traco-Dacilor la geneza poporu¬lui roman. Să răsturnăm adică problema: poate că nu de la Râm ne tragem…Dacă pentru civilizaţia elenă s-au putut stabili raporturile ei cu Pelasgii care au creat civilizaţia mionică, şi cu Tracii care au creat, împreună cu Grecii, civilizaţia miceniană (cf. V. Pârvan), şi dacă pentru Greci Encyclopaedia Britannica a putut afirma că Valahii-Pelasgi formează «o parte integrantă a tradiţiei şi vieţii greceşti», oare în ce măsură s-ar putea spune aceleaşi lucruri şi despre rolul Pelasgilor şi Tracilor în geneza poporului roman şi a civilizaţiei lui?

Cred că oamenii de ştiinţă ar avea de lămurit următoarele repere:
A. în ipoteza că populaţiile indoeuropene ar fi fost «pelasgice», Pelas¬gii ar fi părinţii poporului roman (grec, celt etc), ca şi ai celui român, care ar fi deci fraţi. In sprijinul ipotezei vine şi lingvistica: pelasga «e mama latinei şi a greacăi» (Niebuhr), ca şi a traco-dacei (A. Vraciu);

B. Ca şi poporul român, prin Traco-Geţi, poporul roman (ca şi Grecii, Celţii etc.) îşi are originea etnică în teritoriile Daciei Mari. Sunt deci popoare înrudite întru indoeuropenism sau arianism. Poporul, devenit ulterior roman, era format atunci din triburi protolatine şi protoitalice;

C. în ipoteza că Pelasgii nu sunt părinţii Traco-Dacilor, ci identici cu ei, atunci Traco-Dacii, oamenii locului (şi Românii, ca urmaşi) ar fi, în calitatea lor de protoarieni indoeuropeni, părinţii Romanilor, Grecilor etc; ai Romanilor istorici, rezultaţi din amestecul triburilor protoitalice şi protolatine cu alte populaţii peninsulare. Ipoteza pare uimitoare, dar numai la început; merită să fie abordată şi aprofundată. In sprijinul credibilităţii ei ar veni mărimea poporului trac, imensa lui răspândire în afara teritoriilor «Daciei Mari», omogenitatea lui superioară, multipla lui înzestrare (care 1-a făcut capabil să creeze civilizaţia minoică – pelasga şi miceniană – împreună cu Aheii, probabil şi pe cea apenină), vitalitatea, vitejia şi rezistenţa lui milenară, faptul că făcea legătura între ariile lingvistice (cf. A. Vraciu), constatarea că limba lui era cea mai apropiată de arhetipul indoeuropean (cf. I. Russu), avantajul imens că erau «ai locului», continuitatea etno-culturală de-a lungul epocilor (cf. P.P. Panaitescu ş.a.), unitatea incomparabilă a limbii menţinută timp de milenii, înrâurirea altor culturi neolitice şi istorice (până în Finlanda după Pârvan, până în Malta ori chiar China şi Japonia după Bosch-Gimpera şi Mongolia, Indochina şi Birmania după R. von Heine-Geldern), opinia arheologului american Schiller că «istoria începe acolo unde trăieşte astăzi neamul românesc», ideea înaltă a Grecilor despre Traci, consonanţa tezelor atâtor şi atâtor istorici şi arheologi reputaţi că leagănul indoeuropean ar fi tocmai regiunile denumite orientativ «Dacia Mare» etc.

D. Cu privire specială la contribuţia pelasgo-traco-getă la etnogeneza poporului roman şi la făurirea civilizaţiei sale, ar fi de examinat următoarele repere-sugestii, printre altele:
a) . Originea etnică pelasgică (aşadar, traco-dacă) a triburilor pro-toitalice-latine plecate din teritoriile noastre spre Italia în diferite valuri, prin Egee, Adriatică şi nordul Italiei, de prin anii 1.500 î.e.n., devenite ulterior popor roman, cu amestecurile respective multiple: preindoeuropene, ca Ligu-ri şi Sicani, şi indoeuropene. Originea etnică a poporului roman a fost, aşadar, pelasgo-traco-dacă, în mod funciar, preponderent, cu adausuri ulterioare secundare.

b) . Protolatinii din neolitic ajung în nordul Italiei până în Toscana, Laţiu, Campania şi Calabria (cf. P. Laviosa-Zambotti). Civilizaţiile lor con¬taminează pe aceea a Siculilor şi cultura Remedello.

c) . Protoitalicii din epoca brtonzului vin din nordul Balcanilor, prin Adriatică de Jos, introducând dialecte osco-umbriene şi dezvoltând strălucita civilizaţie apenină. Ipoteza mea – pentru care solicit aprofundare – este că aceşti «Osci» erau Tracii noştri, Geţi de pe râul 0(e)scus, Uscudava, Adrianopol.

d) . Tracii şi Friigienii sunt identificaţi în Italia (Veneţia) încă din anii 2.000, de către V. Pisani (în Padua trebuie să fi întâlnit pe Osci şi Umbrieni, sosiţi acolo pe la 2.300 î.e.n.).

e) . Prezenţa Tracilor a fost semnalată atât în răsăritul cât şi în vestul Peninsulei şi în Sicilia.

Dată fiind importanţa acestei prezenţe, amintesc următoarele:
1. După Dionis din Halicarnas, Tracii sunt probabil primii locuitori ai Laţiului. în acest caz, formând şi substratul, rolul lor ar fi cu atât mai complet în geneza Romanilor.
2. Mommsen citează intervenţia Senatului roman pentru «Ilienii înrudiţi», deci pentru Troienii traci. Vezi şi Fr. Boehmer, Rom und Troja, 1951.
3. După Hecateu, oraşul Capua a fost întemeiat de Troieni.
4. După Stesichorus, urmat de Tucidide, Pseudoschylos ş.a., locuitorii Italiei şi Siciliei sunt identificaţi – prin troianul Enea – ca locuitorii statornici. Trienii vecini cu Sicanii au fost numiţi Elymi (în Eryx şi Egesta).
5. După tradiţia poporului roman, consemnată de Enniu, Cato cel Bătrân, Naevius ş.a., Tracii sunt strămoşii Romanilor prin Enea troianul.
6. Herodot ni-i arată pe Traco-Iliri, Veneţi şi Apuli în est.
7. Aristotel afirmă că Latinii sunt fiii Aheilor şi sclavelor troience, rătăciţi cu corăbiile în Italia.
8. După Tucidide, Oscii au venit în sec. XI. Stabili în Campania la 850
î.e.n.
9. Tot sânge trac au mai inoculat poporului roman în devenire şi păstorii traco-geţi care transhumau din Carpaţi şi Balcani până în Apenini, Alpi şi Pirenei. In Italia ei trebuie să fi fost cei care au constituit acele infiltrări, nu «invazie în mase compacte», printre populaţiile apenine, de care vorbeşte P. Laviosa-Zambotti, înainte de civilizaţia Villanova. Argumentele lingvistice ale lui Ovid Densuşianu sunt de necombătut.
f. Alt aport la etnogeneza poporului roman l-au constituit Etruscii, tot Traci (deşi unii se mai îndoiesc), «poporul creator al civilizaţiei Romei şi Ita¬liei» (cf. Ugo Antonelli).
g. Alt reper de examinat atent este formarea sufletească a poporului ro¬man prin religia împrumutată parţial de la Traci.
h. în sfârşit, trebuie menţionată şi dirijarea politică a poporului roman, în unele împrejurări capitale, prin sfaturile competente şi obligatorii ale ora¬colului trac de la Delphi.

Aceasta este romanitatea noastră, romanitate funciară, întru Pelasgi şi indoeuropenism, nu cea derivată prin «colonişti». Intr-adevăr, «coloniştii», dacă au venit, au fost «împrăştiaţi şi în continuă mişcare» (cf. N. Iorga), erau «o masă bizară care nu putea forma naţiunea română» (Idem), «haos de naţionalităţi» (cf. V. Pârvan), «cei mai îndepărtaţi de originea romană» (Iorga ş.a.), ne-agricultori care să poată romaniza (Pârvan) şi în număr mai mic decât înşişi veteranii (după Pârvan, sub 0,09 la sută din populaţia de romanizat), ne-latinofoni şi ne-romani (veniţi din circa 25 de provincii, nu şi din Italia), având la dispoziţie doar 165 de ani (după unii 150), termen mult prea scurt pentru a deznaţionaliza un popor puternic, omogen, cu tradiţiile şi cultura lui spirituală superioară.

Romanitatea noastră e originară, de la sursă (nu adusă ulterior de colo¬nişti), e de un grad mai înalt, o stră-romanitate, o super-romanitate sau cum am zice, mai modern, o maxi-romanitate… De fapt e un prototracism sau un protoarianism carpato-danubiano-pontic. Acesta e sensul romanităţii noas¬tre, demn de popularizat.

Demn de menţionat e faptul că însuşi Traian se lăuda, după anul 106, că este din neamul luiEneas (vezi epigrama lui Adrian, apud Suidas), deci al Troianului frate cu Tracii noştri. în această «romanitate» să-1 acceptăm bu¬curoşi ca … nepot şi să încercăm să-i iertăm că a fost, cum zice poporul despre unii nepoţi, «sabba dracului»… (numai pentru unchi).

Revenind la o anumită sensibilitate, cred că n-ar trebui să ne pară rău că nu mai suntem «urmaşii Romei», pentru că am devenit înaintaşii ei. Ar mai exista încă un motiv pentru a nu regreta: modul cum s-a comportat poporul roman când a întreprins cucerirea lumii. A fost el un model demn de stimat şi de urmat, ca să ne putem lăuda, ca rude?.

Din păcate, toţi marii istorici – italieni, francezi, spanioli, englezi etc. -sunt unanimi în a critica modul în care poporul roman a cucerit lumea; prin vitejie şi disciplină, desigur, menţinută prin cruzime, dar mai ales prin viclenie, prin forţă brută, prin exploatarea dură a ţărilor cucerite, prin strivirea avânturilor democratice şi alierea de fiecare dată cu oligarhiile din diverse cetăţi, lăsate să subjuge mai departe populaţiile… Era un exemplu pregnant de popor cuceritor.

Acesta nu e însă un model de urmat, nici un strămoş de idolatrizat. Nu am avea, aşadar, mare lucru de regretat. E de ajuns să-i reci¬tim cum îi caracterizează marii cunoscători ai antichităţii: Mommsen, Ranke, Gibbon, Toynbee, Carcopino, Grimal, MacKendrick, G. V. Childe şi atâţia alţii; mai ales în cultura sufletului se dovedeau un popor mai curând «terre â terre». Salustiu îi face pe Romani: lacomi de bani, setoşi de putere, plini de rea credinţă, necinstiţi, trufaşi, cruzi, venali, perfizi (Opere, p. 5).

In favoarea ştiinţei istorice româneşti menţionăm faptul pozitiv ce priveşte aşa numita «sinteză» daco-romană în procesul de «formare» a poporului român, termen impropriu, întrucât acesta continuă poporul dac, fiind identic cu el.

Lucrurile au evoluat mai favorabil decât în privinţa «formării» limbii române. S-a recunoscut că în poporul român elementul etnic preponderent este cel dac, nu cel roman. După CC. Giurescu, în Dacia rămăsese intactă cel puţin 3/4 din populaţia dacă.

Mai rămâne de făcut şi pasul următor: recunoaşterea faptului că poporul român (daco-român) nu descinde din «coloniştii» aşa zişi «romani», ci că, dimpotrivă, Traco-Dacii au contribuit în mod fundamental la geneza poporului roman, înrudirea dintre Daci şi Romani fiind de la origini, nu derivată prin colonişti. E de sperat că în urma reaşezării problemei, nici limba geto-dacă nu va mai rămâne tot vitregită, susţinându-se înlocuirea ei cu latina. Lucrurile se vor îndrepta prin înţelegere şi receptivitate la nou.

 

susa: http://basarabialiterara.com.md/

23 comments

  1. Pai eu cam spun asa, Dacia avea numeroase bogatii pentru acea vreme si totusi nu au incercat sa o cucereasca, Traian a venit riscand aproape toata armata pentru a o cuceri. Ceea ce inseamna ca Dacia era atat de bine asezata, respectata de catre vecini incat ei insusi au riscat totul, razboaiele daco-romane le putem chema ca pe un razboi mudial la acea vreme. sa astazi invatam in scoli ca suntem urmasi romanilor este cea mai mare greseala de ce? Sa ne uitam in jur la vecini, la italieni, la nastere avem ursitul, botezul, casatoriile la noi sunt ceva special, inmormantarea are obiceiuri vechi pastrate din timp cu respect, chiar daca acum se plange si nu se da banchet, stiti ca dupa ce moare cineva se pune acea cana cu apa ca sufletul sa bea apa fiind insetat pentru ca inca sta pe langa noi, unde gasim asta la cine? unde gasim ursitul in care copilul este pus sa-si aleaga din obiecte, unde gasim costumele noastre nationale si jocurile traditionale, la nimeni, deci o limba nu se putea schimba daca nu se schimbau intai traditiile, o stapanire iti interzice prima data traditiile, dar limba o vorbesti in casa cu familia, cu copii, nu a uitat neamul nostru limba in ardeal timp de secole cu o alta stapanire mult mai indelungata si mai buna organizare civica, deci sa ne iasa din cap ca noi suntem urmasi Romei, nu se cred ei italieni ca sunt si o facem noi, istoria nu trebuie schimbata trebuie reamintita din vorbele batranesti, dar daca domnii intelectuali si profesori universitari care oricum nu au habar depre ce vorbesc inca sunt lasati in sistem vom avea de suferit, multi am studiat multi am facut universitati eu intreb domnilor cati dintre voi intelegea ceea ce-i se explica la curs, foarte, foarte putini, erau in schimb profesori care te faceau sa te indragostesti de materia respectiva si o faceai de drag pentru ca o intelegeai.
    Multumesc!

  2. “Fi bun si nimeni nu te va sti, fi rau si toti te vor tine minte !” Cand peste 90% din media este preocupata doar de prostie, este extrem de greu intelepciunii sa prinda redacini in mintea omului – chiar imposibil la un moment dat.
    Ma bucur ca am aflat de aceasta pagina in care nu se cultiva minciuna.

  3. Multe lucruri nu trebuiesc citite pentru a ști care e adevărul,e nevoie de suflet pentru a ști cine ești și de unde te tragi. Istoria se găsește în inima ta fiind transmisa pe cale genetica sau ancestrala nu ai nevoie de profeți.Nu neg calitatea istoricilor care atunci când scriu se bazează pe adevăr și nu pe mistificări, dar din păcate aceștia sunt foarte putini. Cu stima și respect,

  4. inainte de cucererea unei parti din Dacia, roma era in ajunul colapsului. traian avea nevoie de aurul dacic ca de apa pentru a achita soldele intarziate mult si pentru a face alte numeroase plati.

    majoritatea asa-zisilor colonisti erau coloni, cu un statut special, bine-definit, cam toti insoteau armata de care erau legati prin interese si se asezau in jurul castrelor, cunoscutele vicii si canabae. Prea multi “colonisti” care sa ajunga de capul lor intr-o provincie atacata aproape tot timpul nu au existat. Aproape toti colonii se retrag la sud de Dunare poate in cea mai mare actiune de evacuare din istoria romei – LA ANUL 271. Afara de Sucidava toate locatiilor romane cunoscute in N sunt pomenite in sud, cu nume usor modificate. o buna parte au fost localizate de bulgari, de altele se stia de mult.
    NU ESTE ATESTATA NICIO COLONIZARE IN DACIA ROMANA, V-AU MINTIT.
    Urmele gasite sunt ale acelora care indeplineau practic o procedura. DUPA ANUL 271 PRACTIC NU SE MAI CONSTRUIESTE NIMIC CU SPECIFIC ROMAN, practic cele doua legiuni(cu exceptia a doua unitati din LVM) sunt retrase la ordin pentru a da batalia impotriva lui Ingenuus.

  5. se pare ca ma repet mai mult decat ar trebui, in fine.

    Mestesugurile dacice erau bine-cunoscute in provincie, in fapt dacii produceau cam tot ce aveau nevoie mai putin ce era din metal, produsele acestea erau vandute de samsari romani, fiindca roma avusese grija sa distruga metalurgia dacica.

    Bine ar fi ca toate neintelegerile sa fie clarificate inainte de a vi se pune intrebari incuietoare de cei care numai binele nu ni-l vor.

  6. Studiile asupra perioadei post-aureliene nu au fost aprofundate tocmai fiindca desfiinteaza teoria abjecta a romanizarii si pun in lumina DOAR continuitatea multimilenara a rumunilor. Traco-geto-dacii vor fi cunoscuti apoi ca valahi si vlahi in sud, fireste ca si sub alte nume, mai mult regional. Sunt nume/porecle care au fost date fratilor nostri de strainii care au venit in contact cu ei.

  7. uitati-va cat de multe locatii militare romane exista in interiorul Daciei ocupate, tocmai fiindca dacii se rasculau si ii atacau des pe invadatori. Cititi in documente preocuparea pana la obsesie a imperialilor pentru politia din provincie, multiplele restructurari si imbunatatiri, incercarile permanente de eficientizare a acesteia.

  8. Daniel Roxin, incearca sa iei legatura cu Gigi Becalli ca poate va sustine si el financiar pentru cercetari.

    Ii duci cateva DVD-uri cu emisiuni sa le vada, si poate cine stie o sa vrea sa ajute.

  9. Si la daci si la romani se valorau curajul si onoarea dar reciproc isi valorau minciuna si tradare.
    Deatunci si pana acum cei ce luptau pentru adevar erau redusi tacerii.
    Credeti voi ca acum si aici noi romanii avem destula valore sa privim in fata adevarul si sa-l acceptam asa cum este, asa cum au facut cativa,( putini) dintre cei daci cara inca calca pamantul tarii nostre?
    Pentru ei granite si tari, de daci si de romani nu exista, e doar o fictiune, ei doar stiu bine de unde vin si incotro se duc(si credetima nu e putin lucru)
    Petru ca cred ca cel adevar pote fi simplu si plictisitor si multi dintre cei care acum striga si se zbat in cautarea lui, la urma isi vor intoarce capul inspre alte zari. Ca hotia si minciuna alimenteza multe suflete nu numai a celor care o practica si multi altii ce aud de vorbele nelegiuitilor.

  10. Domnule Daniel Roxin,puteti sa ii faceti o invitatie domnului Dinu Giurescu la o emisiunea facuta de dumneavoastra?Eu cred ca nu v-ar refuza si cred ca domnia sa este de aceiasi parere cu dumneavoastra,fiind un bun roman si patriot.
    Este doar o sugestie: de a invita de fiecare data un istoric,arheolog,etc…si cu dovezile studiului de paleogenetica si alte izvoare istorice, sa faceti o discutie…fie ea si in contradictie(ma gandesc ca la un moment dat sa fie invitat chiar si domnul Boia).Poate ca anumiti oameni se vor converti in fata evidentei,sau poate ca au acelasi crez,dar au preferat sa taca,vazand ca aceasta lupta este prea mare pentru ei,dar in adancul sufletului lor,sa simta ca si noi ,ca bate sufletul unui nemuritor dac.

  11. Nu de ong-uri, nu de partide sau de ciudati fanatici are nevoie Frontul Renasterii, ci de conducatori. Fiindca oamenii ii vor urma pe aceia care le vor explica limpede ce este de explicat si le vor da tarie. Asa ca cei care sunt chemati – sa fie gata!

    Deocamdata singurul care ii poate tine piept lui D. Giurascu este prof. Iscru, nu pentru ca ar fi singurul familiarizat cu problematica ridicata..insa, mai ales, din alte rationamente.

    Ii vom ridica pe cei care ne conduc asa cum o faceau Dacii: cu dreapta masura – dintre cei care au barbatia si stiinta de a lupta.

  12. Daca istoria a fost modificata si adevarul despre stramosi a fost invaluit de minciuna de care nu sunt mindra si mi-e rusine sa spun ca sunt romanca.Dar daca intradevar nu avem deaface cu romani mai ales cu cei din sud care sunt mai mult tigani.Dar Dacia a fot si este dintodeauna iar daci sunt stramosi de care ma mindresc si sunt mindra sa stiu ca macar un pic ma trag din ei.Ei sunt adevarati nosri parinti si cred ca toate partile bune din noi romani care ne fac unci prin felul nostru e de la daci.Pacat pentru tot singele varsat de stramosi nostri,prea putini au ramas cu sufletu curat.Nu mai avem nimic raul ne-a distrus si incercam sa supravetuim si ne uitam neputinciosi cum tara e distrusa si noi umiliti de istoria scrisa de rau.Oare de ce?Nu putem duce o viata mai buna in propria tara?De ce sa nu avem grija de propriul trecut?De ce sa nu promovam lucruriile frumoase din tara noastra?Slava Domnului!Noi chiar avem o tara frumoasa!Dar de care tot noi nu avem grija,ca si romanu de rind isi arunca mizeriile peste tot si nu mai este nimeni vinovat de asta,astia sunt romani nesimtiti.Si mai sunt si cei egoisti si nepastori,care este ca o caracatita o mafie intreaga care conduce tara sun peste tot.Si atunci toate lucruriile frumoase despre noi dispar si raman dar cele urite .Pentru ca istoria ne-a fost stearsa ,penruca asta se vrea cu tara si cu noi.Cine suntem noi?Ce ar trebui sa facem?Sa oprim dezastul asta.Noi Chiar suntem o natie de hoti si curve?Nu nu cred petru ca stiu romani adevarati de care iti creste inima sa sti ca esti roman.Ma doare sufletu sa vad ca cei care ne conduc nu fac nimic si mai ales pt trecut fara de care nu poate fi viitor.Si mai stiu ca tara noastra nu are viitor pt copii nostri tot mai mult suntem nevoiti de a parasi tara pt a supravietii vremurilor penru ca daca vrei sa taiesti cinstit din munca cinstita e aproape imposibil.Dar toata lumea se plinge e nevoie de o schimare in care nu prea mai pot crede.Ma doare sufletu asi vrea sa schim in mai bine dar nu am puteri magice,tot ce fac e sa arunc cu vorbe.Ma bucur totusi ca e lume care vrea adevarul despre noi si vrea o schimbare.Poate ca nu e totul pierdut si poate totusi dreptatea va invinge.Si tot singele varsat si lacrimile al poporului nostru nu a fot degeaba,si vom fi din nou mindri,viteji si drepti.

  13. Hai ma lasati odata teoria rudeniei romanilor cu dacii.Dacii au avut o cultura foarte dezvoltata intradevar dar din pacate pentru noi, nu avem nimic in comun cu ei.Ar fi timpul sa nu mai minim si sa spunem adevarul odata.Romanii sunt aici de aproximativ 700 de ani ei migrand de pe meleagurile Macedoniei si Albaniei de astazi.Toata teoria asta ca din daci si romani s-au format romanii a fost o inventie comunista.Este intradevar o poveste frumoasa dar neadevarata.Istoricii europeni rad de noi cand aud de teoria daco-romana.Cititi cartile foarte vechi sau cele scrise istoricii europeni si veti vedea adevarul.Nu avem nimic de ascuns in istoria noastra si trebuie sa o acceptam asa cum a fost cu adevarat.

  14. Pune mana si studiaza tu mai bine,inainte de a vorbi.Toate izvoarele arheologice si in special studiul paleogenetic demonstreaza contrariul la bazconiile care le depitezi tu.Ce spui tu nu are nici un fundament.Esti doar un agitator de 2 lei cu creierul spalat de dimineata,poate si cu muci in par. Spune in cuvintele tale si bazate pe studiul tau teoria ta(cu dovezi stiintifice,cum fac acesti doi oameni…Valentin si Daniel),daca nu esti in stare tacati fleanca de tzatza ceapista.

  15. Florinel, românii au venit din Cosmos, bre, din Constelatia Oreion…doar au mai scris si altii de asta(!), pentru cine nu intelege cum sta trebusoara cu “Accept”-ul asta.

    …maica ei de ortografie inacceptabila, Florinel, tata…

  16. DINU GIURASCU E DEPASIT PRIN MINCIUNILE LUI SA AJUNS SA SE CREADA CA NE TRAGEM DIN ROMANI==SA FIM FERICITI NU AVEM NEVOIE DE RELICVE ISTORICE …ACUM AVEM DE PARTEA NOATRA HAMBURG GENETICA ==SINTEM DACI-NU ne tragem din romani …acum trebuie sa votam un presedinte sa schimbe formalitatili administrative..adia actele sintem cu unirea si cu schimbarea numelui tarii ..astea trebuie sa fie preocuparile noastre…AMIN.

  17. unde,cand si, de la cine ai “invatat” mataluta istorie (daca asta se poate numi istorie?!).Multe bazaconii am auzit la viata mea dar, astea-mi sunt cu totul noi!…

  18. Vrem idei frumoase despre daci ..nu glume….toata lumea cunoste rezultatele genetice pe oase da daci de la HAMBURG ..REVENIM LA NUMELE NOSTRU MILENAR ..ESTE LEGAL..sa votam acest program la prezidetiale =VICTORIE sigura pentru cel PREDESTINAT..DACIA A INVIAT..AMIN.

  19. Obârșia neamului traco-vlaho-geto-daco-român este în Marea Mamă, Tamar și Iuda, fiul lui Iacov. După ce Iosif, a fost vândut, Iuda pleacă de lângă frații săi. El se căsătorește cu fata lui Șua.(Târli ȘUA, Ili ȘUA în n.-v. Transilv.). Vezi cap. biblic, Iuda și Tamar. Ir, fiul său cel mare ia de soție pe Tamar. În tăblițele de la Sinaia, se află scris Tamar, Tamaro,Tamario,Tomer, Damar, Tvmar.Iuda urcă la Timna, la cei care-i tundeau oile.Tâmna, munții superbi ai Mehedințiului. Tamar, pt. că nu a dat-o lui Șela(a în Șela),l-a așteptat înfășurată cu un văl, să n-o cunoască, la poarta Enaim. Într-un din tăblițe, scrie:Xiliarxio Hnaim(E se înlocuia cu I; ex:Er=Ir, iar H se cite I; Ex.:Iuda=Hodas).Hnaim=Enaimul Biblic? Iuda-i lasă zălog:inelul,toiagul,colanul său. Toiagul vlădicesc și voievodal al g-d. Inelul ca semn de recunoaștere la Novac; Mihnea Vodă-Oprișan-Călugărița(vezi balada celor doi frați, poemul cules de Densușianu, despre Novac, Bala-Ban și Ioviță, culeasă din trei zone ale țării și care vorbește de văduvița(Tamar, Vedius, Vedovius-Ba Dea BaDiu B=V), la uliță, la Schelea(poarta)împăratului, la drumul Țeligradului=Blandiana. Dintre cei doi DELII, de unu că s-a curat, dar de unu n-a scăpat(de cel mai în vârstă,înalt și de piept găvănat, cu barba cât grapa, semăna cu Novac), a dormit cu el în pat, și pe mine că m-a fapt, spune Ioviță și arată inelul ca semn de recunoaștere. Este ceea ce Biblia spune în cap. Iuda și Tamar. Când află că este însărcinată din desfrânare, Iuda spune să fie scoasă și arsă(Focul lui SuMedru, Hodițele,focul de Crăciun și Paști în curtea bisericii, lumânările și candela în cultul OrtoDox). Pe când o duceau s-o ardă,Tamar trimite zălogul, Iuda îl recunoaște și spune:Tamar este mai DREAPTĂ decât mine. Tamar naște gemenii(cavalerii danub. pe care-i vedem în tăbl. de la S.inscripționați, Baseleos Sarmis, pe moneda vechii Dacii, pe Koson: treimea-Tamar și gemenii,în reprezentările mitraice: Mama ține caii gemenilor,trei capete în heraldica vechii Dacii și în tăblițele de la Sinaia…).Cel judecat și aflat drept lua locul judecătorului. Iacov cheamă fii pt. a le spune ce va fi în zilele de pe urmă. Lui Iuda-i spune, Pui de leu ești Iudo,fiul meu și îi proorocește nașterea Mântuitorului din coapsele sale. În Evangh. după Matei, găsim în genealogia Mântuitorului, menționată ca prima mamă:Tamar. Din Iuda, prin Tamar, Dumnezeu vine ca Om în lume, prin proorocia lui Iacov.Tamar, este Poarta prin care Dumnezeu a venit ca Om în lume.(Poarta Maramureșeanăa)În tăblițele de la S. scrie Portie Genvklo, și imaginea Genvklei-Tamar, cu puiul de leu în brațe. N. Densuș. spune că s-au găsit în spațiul g-d, reprezentări ale unei ființe fem. pe un tron cu lei, într=un car tras de lei, cu puiul de leu în brațe, mai multe decât oriunde altă parte. Tamar naște în Insula Leuxe(a leilor), acolo dacii i-au construit un Megaron-Makaron-era numele grec al insulei Leuxe. Tamar, trăiește drept călugăricioară în grotele Carpaților, pe care le sfințește prin rugăciune, post,viață cumpătată, și acestea rămân până-n vremea noastră cele mai cercetate locuri de rugăciune. Versuri culese de Dens. din Țara Crișurilor spun:Căutați Maica Bătrână, Cu tăimănița de mână, Cu o carte subțioară, Ea e călugăricioară, Și se tot roagă din carte, Pt-a omului păcate. O vedem pe patera de la Pietroasa, cu chivotul în poală, cu doi lei la picioare, cu tăimănița de mână,încadrată de doi daci, unu-n veșminte vlădicești, altul precum voievozii g-d.Tamar, avea o mulțime de apelative, provenite din atributele sale, multe dintre ele se regăsesc în toponomastică.Era numită și Ba(sufletul străbunilor), Baba(poarta lui Dumnezeu), Bala lui Iuda, Bala-Dia(dacii se mai numeau Doi-Gemenii),Bala-Gea, BalaKia(Vlahia, Blakia, Za Bala(toponim în Covasna), Za Bela(În tăblițe S),Geia(Geția), Hgea, Hgeo Bela, Ma Lea Ghebel(Malva),Genvkla.GeaMana,Gemina,Lia, Ilia, Tera So Lvana(Transilvania),DoXia(DaCia), Trița(Is Trița, Bi Is Trița), Tera, So Tera,So Tamar(Să T-Mar), Si Bila(Vf. munte). Tamar Este Ilia Sibila(care a avut doi gemeni), din care se revendică romanii. Tamar cu gemanii este treimea g-d, păzitoare a locurilor de rugăciune. Tamar mai era numită Basilea(vezi Sibila), de unde a rămas termenul de Biserică. Gemenii, erau înlocuiți cu lei, cf. proorociei lui Iacov. La Densuș, scrie Langenoe, așa cum scrie în tăblițele S , nu Longin. Iar 2 lei de pe bis. din Densuș sunt gemenii, numiți divini.La Curtea. de Ag, biserica SânNikoară S-a găsit inel cu doi lei. Doi lei, în Baera de aur descoperită la ȘimLeul Silvaniei. Toartele vaselor de cult din tez. de la Pietroasa sunt în forma a doi lei.Se poate argumenta cu surse din heraldică, arheologie,tradiții, studii ale unor interesați de cultura și civiliz g-d. Gemenii, devin corăbierii vestiți ai antichității, numiți de greci, Frații Dioscuri și fac legătura cu Egiptul, unde apar, doi tineri corăbieri, constructori, scriitori, rugătoricu părul negru sau cu un acoperământ pe cap, în timp ce egiptenii apar rași pe cap. Ei făceau curse pe perioada a câte trei ani, între Egipt și Punt de unde aduceau aur. Ruta spre Punt o țineau secretă. Ei erau Hicsoșii, regii străini care au civilizat Egiptul prin navigație, comerț, reformarea calendarului Capitala Avaris la Tei El Yehudieh(Iuda=Yehuda)=Pitom. Ei și urmașii lor au dus legile beleagine, încât și Israel, avea ca mijlocitor în rugăciune pe Bal, Bala, Balaat, așa cum găsește scris. Flanders Petrie, în Sinai, inscripționată o zeiță cu urechi de vacă, așa cum vedem și în inaginile tăblițelor de la Sinaia, în sanctuarul de la Parța,în heraldică.La Biblos era mijlocitoare în rugăciune, HaThor, o zeiță cu simbolistica vacii, iar Biblosul se mai numea Nega și Gebel. Neaga Ugenih, este inscripționat un personaj de pe primul strat de pictură de la Schitul Cetățuia, Negru Vodă, Ag. Legendele locului spun despre Doamna Neaga că trecea pe un pod din piei de bivol, pe mlul opus Schitului, peste apa Dâmboviței, la colții Doamnei, unde, s-a descoperit, locuire tip Amazoană, asemănătoare celei din Cnososs, Creta, unde era venerată o ființă feminină, pe un monticol, ăncadeată de boi lei, ca și la poarta Micenei cu doi lei, încadrând o coloană dorică și unde s-a găsit scris în scrierea lineară B, un adjectiv, Ponikia, cu înțelesul de Roșia. Fenicia poartă numele unui personaj, Phoinikes, cu înțelesul de Roșu iar regele era numit:Fiul DREPTEI. Baba Doichia din Ceahlău a fost numită de daci, PanaGhia. PanaGhia, este un apelativ al Maicii Domnului, preluat dintre apelativele Măicuței Bătrâne a Domnului. Geto-Dacia-Vlahia-România este Grădina Măicuței Bătrâne a Domnului. Acesta este misterul Sfinxului- Baba Doichia-Panaghia, al Mioriței, al poemului Gemenii de Eminescu.Trebuie ca adevărul să fie spus.

  20. Am postat acest articol pentru ca ofera informatii interesante.

    Return The Land Called Romania
    Excerpted from “What, if Anything, is a Byzantine?”
    by Clifton R. Fox, Professor of History – Tomball College (Texas), 1996
    Source: http://afgen.com/what_is.html
    Editorial Note: There is confusion regarding the origin of the name Romania given that it long appeared in history books and on maps as referring to an area currently encompassed by Bulgaria. This article provides a cogent explation of the evolution of the name.

    Clever diplomatic insults aside, medieval Westerners referred to the territory of the Romaion Empire with the name “Romania”[Romanland]. Case in point: from the sixth to the eighth century, the city of Ravenna was the capital of the Romaion province of Italy, the headquarters of the Exarch. The region close to Ravenna was directly governed by the Imperial authority. In the minds of the Lombards, the Germanic people who wrested much of Italy from Imperial control, the area around Ravenna was “Romania.” To this day, the same region of Italy is called “Romagna,” derived from “Romania.”

    Centuries later, the “Franks” of the Fourth Crusade stormed Constantinople in 1204. In the subsequent Imperial hiatus, these adventurers, largely French, elected their own Emperor and established their own Frankish or Latin Empire. The Frankish or Latin Imperial title: “Imperator Romaniae” [Emperor of Romania]. The “Imperator Romaniae” was something different from the “Imperator Romanorum.” In Western Europe, the title the “Imperator Romanorum” belonged to the German successors of Charlemagne and Otto III when they were crowned by the Pope in Rome. After Otto III, German Kings called themselves “Rex Romanorum” [Roman King] in the interval between their election in Germany and coronation at Rome, which might be many years. After the middle of the thirteenth century, many of the German Kings never took the Imperial crown at all. They remained “Rex Romanorum” throughout their tenure. At the moment that the Fourth Crusaders elected their founding Emperor Baldwin I [reigned 1204-1205], the Western Imperial throne was vacant. German King Philip had not been crowned Emperor by the Pope and never would be crowned Emperor. Still, Baldwin I respected Western tradition: he did not dare offend the Pope by presuming to claim the title “Imperator Romanorum,” but only the title of “Imperator Romaniae,” Emperor of Romania. In Western eyes, only the Pope could make an individual “Imperator Romanorum.”

    In the West, the idea of “Imperator Romanorum” survived to describe the ranking Roman Catholic ruler until the nineteenth century. In 1508, the Pope authorized the “Rex Romanorum” to call himself “Imperator Romanorum Electus” [Elected Roman Emperor] without coronation at Rome. The last “Imperator Romanorum Electus” abdicated in 1806. Voltaire scoffed at the Holy Roman Empire in its senescence. The Holy Roman Empire was, Voltaire gibed, “…neither Holy, nor Roman, nor an Empire.” As in other matters, Voltaire ridiculed the things in which other people believed. Until the end, most Europeans, particularly Catholics, spoke of the “Sacrum Romanorum Imperium”[Holy Roman Empire] as a serious and important enterprise. Nonetheless,Western Europeans did not call themselves Romans or refer to their homeland as Romania. These words were conceded, albeit grudgingly, to Constantinople.

    Western Europeans were not the only despoilers of the Romaion Empire to refer to it by the name of Rome. In the eleventh century, a branch of the Seljuk Turks established a Sultanate in Asia Minor carved out of land in Asia Minor. The Sultanate’s territory had been severed from the Empire after the Battle of Manzikert [1071] in which Emperor Romanus IV [reigned 1067-1071] fell into the hands of the Turks as a prisoner. This Turkish state was called “Rum.” from Rome. The Sultanate of Rum continued until after 1300 with its capital at Konya [Iconium].

    The later Ottoman Turks adopted the term “Rumelia” to designate the portions of the Balkan Peninsula that they acquired from the Romaioi in the fourteenth century. “Rumelia” was a dimunitive word. If Anatolia was Rome [Rum], than the European territories were Lesser Rome [Rumelia]. The name “Rumelia” survived into the nineteenth century. After a Turkish defeat at the hands of Russia, the two combatant governments signed the Treaty of San Stefano [1877]. The Treaty included a provision to create a “Principality of Eastern Rumelia” under Russian “protection” on land now in Bulgaria. The attempt to create Eastern Rumelia never came to fruition. After diplomatic pressure from other powers, the Treaty of San Stefano underwent significant modification at the Congress of Berlin in 1878. Eastern Rumelia vanished before it came into proper existence.

    One might wonder why the name “Romania” became applied to the present nation called Romania. The association of the name “Romania” with the present nation “Romania”stems from the nineteenth century. In their first appearances in the historical record of the Middle Ages, the Romanians were called “Vlachs” by chroniclers from Hungary and Constantinople. A principality called “Wallachia” emerged among the Vlachs before 1300. Separate Vlach principalities of Moldavia and Transylvania followed. Later, scholars realized that the Vlach language derived from Latin; Vlach was a sister language to Italian, French and Spanish. How did Latin speakers find their way to this remote part of Europe north of the Danube River? Scholars developed the theory that the Vlachs were descended from Roman colonists and Latinized natives who lived in the area north of the Danube River during the second and third centuries AD. In the period, the region constituted the Roman province of Dacia. Whether the theory is right or not, it became the basis of Romanian nationalist feeling in the nineteenth century. The idea of a Roman descent gave Vlachs new pride in themselves. After Wallachia and Moldavia coalesced into a single entity in 1859, the name “Romania” was selected in 1862 to describe the combined state. At the time, Romanian unity and independence required the support of France under Emperor Napoleon III [1852-1870]. The “Latin connection” with France aided the Romanian cause by inspiring French interest in their “sister nation” of Romania.

    In light of the late date at which modern Romania acquired its name, it appears clear that earlier, the term “Romania” referred to the territory where the Greek speaking “Romaioi” lived. For more than a millennium, the state that we call, inaccurately, the Byzantine Empire was “Romania.” After the end of the Empire, Greek speaking inhabitants of the Ottoman Empire continued to call themselves “Romaioi.”

    Modern Greeks call themselves “Hellenes,” like the ancient Greeks did. The switch from “Romaioi” back to “Hellene,” like the switch from “Vlach” to “Romanian,” came from the politics of nationalism in modern times. Greeks needed Western European help to become independent in the early nineteenth century. The Greeks were not likely to attract assistance if the Western peoples thought of Greeks as Byzantines. However, if the Greeks were imagined as the children of Plato and Pericles, then the sympathies of educated Westerners, steeped in the Classical tradition, would be with Greece. In the Greek Revolution of 1832, the “Philhellenic”[Greek loving] sympathies of Britain and other European governments were deeply engaged. Intervention on behalf of Greek independence proved decisive. The name of “Hellene” was revived in order to create a national image which rejected the “Byzantine” past.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *