Categorii
Arheologie

Arheologii români au descoperit un biberon din Epoca de Piatră… Detalii:

Cercetătorii arheologi care sapă la așezarea preistorică buzoiană de la Gruiu Dării (Pietroasele, jud. Buzău) au descoperit în anul 2013, printre alte artefacte din acea perioadă, și un biberon din epoca de piatră. Vasul de tip „biberon” provine dintr-un sat preistoric, din anul 3.500 î.Hr. (acum peste 5.500 de ani). Aşezare neolitică unde a fost găsit artefactul a fost identificată sub cetatea dacică fortificată de la Gruiu Dării, la o adâncime de trei metri.

Datarea obiectelor găsite a fost făcută cu carbon 14 la un laborator din Germania. Biberonul este, în opinia cercetătorilor epocii pietrei, o dovadă că maternitatea era tratată cu toată atenţia. Femeile dacă întâmpinau probleme de alăptare îşi hrăneau pruncii cu laptele muls şi pus în astfel de vase.

Biberonul preistoric este de formă sferică şi are un orificiu central, prin care se turna conţinutul, şi alte două orficii laterale aplicate, prin care se scurgea laptele. Vasul de tip biberon ar fi putut fi folosit în preistorie şi pentru păstrarea unor substanţe preţioase, uleiuri, esenţe, vopseluri.

Zona Pietroasele, unde sunt trei dintre cele mai importante şantiere arheologice din judeţul Buzău, este o adevărată vatră de istorie. Aici au fost descoperite tezaurul Cloşca cu puii de aur, termele romane, dar şi castrul roman folosite pentru scurt timp de Legiunea a XI-a Claudia (zona Prahova – Întorsura Buzăului fiind eliberată de sub tutela Imperiului Roman de către daci și aliații lor, la scurt timp de la ocupația imperială). Cetatea dacică de rit de la Gruiu Dării, ridicată peste satul preistoric, a fost scoasă la lumină în campania arheologică din anul 2007.  Repertoriul Arheologic Naţional clasifică acest sit ca fiind unul din cele mai importante monumente ale geto-dacilor. Aici este singura cetate dacică cu zid de piatră de la Curbura Carpaților. După ce au locuit o perioadă aici, dacii au transformat cetatea într-un centru de cult.

Putem crea și ipoteza că vasul descoperit poate fi încadrat în categoria „rhyton de ceremonial”, dacă prin cele două orificii se scurgeau lichide diferite (lapte, vin, miere, etc.), folosite în libații (act religios care consta în vărsarea unor picături de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea). În urma conservării și restaurării în laboratorul de specialitate se pot descoperi posibile urme ale lichidului din acest vas. Sperăm ca cercetările arheologice viitoare să ne lămurească și asupra altor taine ale acestei așezări vechi de peste 5.500 de ani.

Conf. Univ. Dr. George V Grigore

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Doi lingviști străini demolează teoria romanizării. Află ce au spus!

“Limbile romanice nu vin de undeva. Erau aici. Înainte de venirea romanilor oamenii vorbeau. Vorbeau perfect, sunt limbile care se vorbeau aici…

Romanii veniți în Peninsula Iberică nu vorbeau latina. Acesta este un lucru care e necesar să fie explicat. Pentru că, să vedem… armatele romane care au ajuns să cucerească Peninsula erau formate din mercenari (precum în Dacia mai târziu – n.n.). Mercenarii vorbeau fiecare limba proprie, ba chiar ibericii au fost de multe ori parte a acestor armate și ibericii nu vorbeau latină, vorbeau fiecare în limba lui. Latina se vorbea doar în Latium, o zonă foarte mică a Italiei. Știm asta pentru că Naevius (poet și dramaturg roman ‒ n.n.), în anul 200 î.e.n., lasă pe piatra mormântului său următorul text: OBLITI SUNT ROMANAE LOQUI LUNGUA LATINA, subliniind astfel că romanii au uitat limba latină. Așadar, cei mai mulți romani nu vorbeau latina, ci vorbeau dialecte cunoscute ca: osc, umbric, limbile proprii…

Descoperă numărul 2 al revistei ISTORIE INEDITĂ. Disponibil pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Lucrul pe care romanii l-au făcut cel mai bine a fost să ducă războaie. Aici, în Peninsula Iberică, au stat sute de ani masacrând populația cu Războaiele Punice; atunci, cel mai logic ar fi ca tot limbajul relaționat cu câmpul semantic al războiului să fie în totalitate latin dacă ar fi adevărat că soldații romani care au venit aici vorbeau latina și au susținut astfel romanizarea autohtonilor.

Există o carte a lingvistului Ives Cortez, care spune aceleași lucruri ca și mine. Cartea se poate găsi pe internet, dar nu și în cercurile academice. Acest domn face analiza câmpului semantic al războiului… Cum se spune tratat, de exemplu? În franceză – trate, în italiană – tratato, în spaniolă – tratado, în română – tratatÎn latină? Fuendus!!! Cum se spune război? În franceză – guerre, în italiană – guera, în spaniolă – guerraîn latină – belum!!! Cum se zice dezastru? În franceză – desastre, în italiană – desastro, în spaniolă – desastre, în română – dezastruÎn latină? Clades!!! Cum se spune luptă? În spaniolă – lucha, în franceză – luta, în italiană – lota, în română – luptăÎn latină? Pugna!!! Și exemplele pot continua…

În toate limbile romanice această terminologie coincide, însă nu și cu latina. Ele provin din ceva comun; e clar că au aceeași origine şi o limbă mamă care NU ESTE LATINA! Latina este o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice, nu mama lor!!! Să ne înțelegem – nu neg influența latinei, dar este ulterioară, este o influență din Evul Mediu.”

Carme Jimenez Huertas, lingvist spaniol (vezi mai jos conferința susținută de Carme Huertas în București)

Aflați mai multe despre perspectiva lingvistei spaniole asupra „romanizării” și a originii limbilor romanice în cartea „NU VENIM DIN LATINĂ” apărută la editura Geto Dacii. Această carte este disponibilă pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Conferința susținută în Bucuresti de Carme Huertas, cu ocazia lansării cărții NU VENIM DIN LATINĂ:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Vino să întâlnești un PREOT DAC care va juca în filmul artistic ZALMOXIS – În acest sfârșit de săptămână, la magazinul LUPUL DACIC din București. Detalii:

Vino să întâlnești un PREOT DAC care va juca în filmul artistic ZALMOXIS. Poți schimba câteva vorbe cu el sau te poți fotografia gratuit. Te așteptăm sâmbătă și duminică (9 și 10 decembrie) între orele 11:00 și 19:00, la magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28. Vezi mai jos harta:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Cum a fost înfrântă puternica oștire polonă de către moldovenii conduși de către Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare

Foarte mulți dintre iubitorii de istorie românească vor putea spune, cu exactitate, anii între care a domnit Ștefan cel Mare sau vor putea enumera, lejer, câteva dintre cele mai importante bătălii pe care le-a câștigat faimosul nostru voievod. Dar, cu siguranță, cu mult mai mic va fi numărul celor care vor putea să spună cum s-au numit cei ce i-au dat viață voievodului care avea să domnească 47 de ani peste țara Moldovei.

Tatăl lui Ștefan cel Mare a fost Bogdan al II-lea, iar mamă i-a fost Maria Oltea. Ceea ce nu se știe, cu certitudine, este dacă părinții lui Ștefan au fost sau nu căsătoriți, cu alte cuvinte dacă Ștefan a fost sau nu fiul legitim al lui Bogdan al II-lea. Mai sigur, este, însă, că Ștefan a moștenit iscusința de conducător de oști de la părintele său, după cum se va vedea în cele ce urmează.

Bogdan al II-lea a domnit puțin, din luna octombrie a anului 1449 și până în aceeași lună a anului 1451. Domnia sa a luat sfârșit subit, cel care ar fi putut deveni un domnitor poate tot atât de faimos, prin fapte, precum fiul său, fiind ucis în cea de-a zecea lună a lui 1451, chiar după un ospăț, după ce a fost atras într-o cursă, poate și din cauza lipsei de vigilență a celor care trebuiau să îl păzească.

Părintele lui Ștefan cel Mare a fost ucis, în zori de zi, la porunca și după planurile lui Petru Aron, fratele său vitreg ce-și dorea tronul Moldovei. Petru Aron a reușit să-și îndeplinească scopul, deținând tronul Moldovei în două rânduri, dar peste ani și ani el avea să fie capturat și ucis de către oștenii lui Ștefan cel Mare.

Beneficiind de susținerea lui Iancu de Hunedoara, Bogdan al II-lea a reușit, în octombrie 1449, să dobândească, cu forța armelor, tronul Moldovei, alungându-l pe Alexandru al II-lea (Alexăndrel Vodă). Tânărul Alexandru voievod (n.1438 – m.1455), ale cărui oști au fost înfrânte în confruntarea de la Tămășeni, a căutat sprijin în Polonia, el având legături de rudenie, prin mama sa, care l-a însoțit acolo, cu familia regală polonă. Când Alexăndrel Vodă ajungea în Polonia, la neamurile sale de viță nobilă, Bogdan al II-lea se instala, cu oastea sa, în cetatea de scaun a Moldovei. Bogdan a încercat, la rândul său, să îmbunătățească relațiile cu polonii, dar fără prea mult succes.

Regele Cazimir al Poloniei (1447-1492) era de partea tânărului Alexandru – cel care, redevenit domnitor, avea să dispună renunțarea la alfabetul latin și substituirea sa cu alfabetul chirilic, în scriptele țării Moldovei. Primele monede inscripționate cu litere chirilice datează din vremea lui Alexăndrel Vodă, care a domnit în trei rânduri (pentru perioade scurte).

În anul 1450, regele polon a dispus ca o parte din puternica sa oaste să invadeze Moldova, pentru a-l alunga de pe tron pe Bogdan al II-lea, curajosul tată al lui Ștefan cel Mare. Inițial, polonii plănuiseră să preschimbe Moldova într-o provincie a regatului lor, însă o atât de mare apropiere de Imperiul Otoman nu le-ar fi fost convenabilă. S-au organizat, deci, pentru a-l repune pe tron pe Alexandru II. Acompaniată de către oastea lui Alexăndrel, o mare și bine echipată armată poloneză a pătruns în Moldova, fără a putea fi împiedicată de către moldovenii lui Bogdan II.

După strategia moștenită de la străbuni pentru cazurile de invazie armată a unor forțe superioare, Bogdan II s-a ferit de lupta frontală, limitându-se, inițial, să pârjolească pământul, în calea armatei vrăjmașe. La fel ca și alte oștiri cotropitoare ce au ajuns în Țările Române, bine înarmații polonezi au început să-și piardă răbdarea și puterile, suferind din lipsa hranei și fiind loviți necontenit de către cetele mici de călăreți moldoveni, ce efectuau atacuri fulger și, apoi, se retrăgeau cu rapiditate, pe caii lor iuți.

În timp ce Bogdan le făcea polonilor propuneri de pace, își pregătea, cu grijă și în taină, oastea cea mare, pentru o confruntare dintre cele mai dure. Polonezii ajunseseră să aibă un moral atât de scăzut, încât au primit cu bucurie propunerile de pace ale lui Bogdan – care, prin „generozitatea” lor, ar fi trebuit să le dea de gândit. Între altele, Bogdan II îi amăgise pe nobilii poloni cu un angajament de a achita către regat un tribut de șapte mii de galbeni, anual.

Înduplecați și îmblânziți de promisiunea voievodului moldovean de a-i ceda tronul lui Alexăndrel, atunci când el va atinge o vârstă adecvată, plus făgăduința de a achita, periodic, sume uriașe de bani, până la acea dată, conducătorii armatei poloneze au ordonat retragerea.

Pe neașteptate, la începutul lunii septembrie a anului 1450, oastea lui Bogdan a atacat cu hotărâre, prinzându-i pe cavaleri polonezi – vestiți în întreaga Europă, ca într-un clește. Bătălia s-a dat nu departe de Vaslui, la Crasna, într-un loc ales cu dibăcie. De altfel, peste decenii, și Ștefan avea să obțină, în aceeași zonă, o victorie răsunătoare, în confruntarea cu otomanii.

La Crasna, în preajma râului Bârlad, au fost răpuși, de către săbiile, buzduganele, lănciile și securile moldovenilor, o mulțime de luptători ai armatei cotropitoare. Numai intervenția armatei ce-l slujea pe tânărul Alexăndrel, precum și un josnic act de trădare, au făcut ca dezastrul armatei poloneze, prinsă în capcană, să nu fie total. Atât de cumplit a fost atacul surpriză al pedestrimii moldovene asupra cavaleriei polone încât au fost uciși, pe dată, doi dintre liderii oastei cotropitoare – căpitanul Porawa și nobilul Odrowasz, conducător al Liovului (Lwów).

Când i-a venit rândul să făurească istorie, Ștefan Vodă, ilustrul fiu al lui Bogdan al II-lea, a obținut alte memorabile victorii, una dintre ele fiind cea obținută peste 47 de ani, în confruntarea cu polonezii, în Codrii Cosminului. Se povestește că, după biruința din Codrii Cosminului, numeroșii polonezi capturați au fost obligați, de către Ștefan, să semene ghindă, pentru înlocuirea stejarilor puși la pământ pe parcursul desfășurării ostilităților.

După umilința prin care au trecut în 1450, la Crasna, lângă Vaslui, polonezii și-au mai temperat elanurile marțiale, însă zilele de liniște pentru Moldova erau departe, deoarece în luxoasele palate ale străinilor se urzea înlăturarea lui Bogdan, de astă dată prin alte mijloace decât confruntarea oștirilor pe câmpul de luptă.

Aceasta a fost povestea celei mai strașnice bătălii conduse de către Bogdan al II-lea, la care se povestește că ar fi participat și Ștefan, fiul său. Prin contrast cu scurta domnie a părintelui său, domnia lui Ștefan cel Mare a fost cea mai lungă din istoria medievală a Țărilor Române.

Surse: adevarul.ro, wikipedia.org, istoria.md, enciclopediaromaniei.ro

Autor: Tomi Tohaneanu

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie Articole

Descoperă spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea Războiului TROIAN…

MonumenteOltenia.ro: În județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare).

Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene. Cultura Gârla Mare s-a format în prima parte a mileniului II î. Hr. în zona central-europeană ce include sudul Slovaciei și Ungaria, pe fondul unui curent cultural al ceramicii încrustate, evoluând de-a lungul Dunării până la gurile de vărsare a Oltului în fluviu (zona orașului Corabia). La ceramica încrustată transdanubiană reprezentativă pentru cultura Gârla Mare și-au adus aportul cultura vatină (cultură ce datează din perioada mijlocie a Epocii Bronzului, răspândită în Banatul românesc și Banatul sârbesc) și elementele caracteristice zonelor ocupate ulterior de triburile acestei culturi.

Vas de cult “Cap de Taur” – Garla Mare (Reconstituire Jorjart)

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

Numele culturii provine după numele localității Gârla Mare (județul Mehedinți), unde au fost făcute primele descoperiri. Cultura s-a dezvoltat pe ambele maluri ale Dunării, în zonele de luncă și terase joase ale fluviului, inclusiv în zona Žuto-Brdo din Serbia. Suprafața pe care s-au făcut aceste descoperiri se întinde între vărsarea Savei în Dunăre (la vest) și vărsarea Oltului în Dunăre (la est). Numărul descoperirilor este mai mare în aval de Porțile de Fier. Cercetătorii au descoperit peste 40 de așezări ale culturii Gârla Mare, cele mai importante din România fiind Ostrovul Mare-Colonie, Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului, Izvoarele, Ghidici-Balta Țarova, Cârna-Rampă, Nasta, Grindul Tomii și Ostrovogania, Bistreț-Plosca Cabana de Metal.

În sectorul Bistreț din județul Dolj, spre exemplu, așezările și necropolele culturii Gârla Mare se găsesc la distanță de Dunăre, pe malul unui vast sistem de bălți. Motivul pentru această depărtare de fluviu se crede a fi faptul că purtătorii culturii au găsit acolo un habitat cunoscut și un sol de calitate. Locuințele lor erau fie de suprafață, fie bordeie, în funcție de condițiile locale. Interiorul era prevăzut cu una sau două vetre care aveau, uneori, o grădină de lut.

Membrii acestei culturi aveau o talie mică (1,50 m) și o durata de viață de aproximativ 50 de ani. Indivizii erau pașnici, cercetările arheologice descoperind foarte puține arme. Nu există dovezi directe ale practicării pescuitului (ace de undiță, oase de pește), dar s-au descoperit greutăți pentru plasa de pescuit ce susțin această ipoteză. Hrana era asigurată prin vânătoare și creșterea animalelor, precum și prin practicarea agriculturii (dovedită prin descoperirea râșnițelor din piatră de râu și a plantatoarelor din corn de cerb). Pentru îmbrăcăminte se foloseau piei de animale, dar și materiale obținute prin tors și țesut, sugerate de greutățile pentru războiul de țesut și fusaiolele (discuri mici care reglează învârtirea fusului) descoperite în așezări.

Cultura se remarcă prin cimitirele de incinerație descoperite în Bulgaria, Serbia și România în zona inundabilă a Dunării. Necropolele erau situate, de cele mai multe ori, pe dune de nisip. Fiecare mormânt conținea o urnă în care erau depuse resturile incinerate ale unui individ. Lângă sau în urnă se depuneau vase cu lichide sau hrană, considerate necesare defunctului în această nouă fază a existenței sale. De asemenea, în inventarul mormintelor au fost descoperite numeroase piese din metal topite sau deteriorate, ceea ce sugerează faptul că se obișnuia ca morții să fie puși pe rugul de incinerare cu tot cu hainele și podoabele pe care le aveau asupra lor.

Plastica de la Gârla Mare e unică în cadrul Epocii Bronzului, fiind descoperite statuete antropomorfe redând aproape exclusiv personaje feminine, semnificative pentru un presupus cult al fertilității. Se crede că decorul bogat ce acoperă piesele reprezintă piese de vestimentație și piese de podoabă din epocă.

Alte descoperiri făcute la Gârla Mare includ:

Reprezentări zoomorfe – redate sub forma unor vase de mărimi diferite, ce sugerează sau redau clar siluete de păsări, păsări de baltă sau bovide.

Brotlaibidole – idoli în formă de pâine, întâlniți în mai multe culturi răspândite în Italia, Austria, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, Serbia și România. Deși nu se cunoaște exact utilitatea lor, se bănuiește că reprezentau peceți pentru ambră, talismane, piese rituale sau ștampile pentru decorarea ceramicii.

Statuete antropomorfe feminine

Pixide – vase sferice, prevăzute cu 3-4 proeminențe, perforate vertical, acoperite cu capace la rândul lor perforate, fapt ce permitea agățarea lor. Asemănarea cu cădelnițele au făcut arheologii și cercetătorii să creadă că au aceeași funcționalitate ca acestea.

Altare

Vase solniță – vase duble, create prin dublarea și sudarea a două cești sau căni sau prin alipirea a două castroane sau pixide.

Amfore – vase înalte, pântecoase, cu diametrul gurii mai mic decât diametrul maxim al corpului.

Kantharoi – vase cu două toarte trase din buză, care au diametrul gurii mai mic decât diametrul pântecului.

Obiecte aparținând culturii Gârla Mare pot fi admirate la Secția de Istorie – Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova.

Sursa: MonumenteOltenia.ro

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Iată cum arată magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28. Galerie foto

LUPUL DACIC , primul magazin de acest fel care s-a deschis în România, vă așteaptă să îl descoperiți în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28. Magazinul vă oferă o gamă largă de produse de interes: de la cărți și îmbrăcăminte, la obiecte de podoabă, bijuterii, obiecte de artă, reproduceri după artefacte antice, medievale și neolitice.

Cu un concept original, magazinul este structurat pe 5 secțiuni: Geto-Dacia, Preistorie, Medieval, Tradiții Românești și Copii, urmărind să ofere tuturor lucruri valoroase din punct de vedere cultural și artistic.

Programul magazinului: zilnic, între orele 10:00 – 20:00. Vă așteptăm! Ca să vă fie mai ușor să ajungeți, vizionați harta de mai jos… GALERIE FOTO:

Daniel Roxin
http://dacia-art.ro/

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Zalmoxis copil – Noul teaser al filmului ZALMOXIS. Cu participarea extraordinară a actorului Florin Zamfirescu. VIDEO:

Continuăm să muncim la proiectul filmului Zalmoxis… Până la sfârșitul acestui an o să vă prezentăm încă 3 teasere ale filmului, în afara celui de astăzi.

Așa cum vă spuneam și cu altă ocazie, 95% din film se va realiza în cursul anului 2018, din primăvară până în iarnă, urmând ca filmul să fie lansat în toamna anului 2019. Acum pregătim terenul filmărilor mari și testăm echipa tehnică.

Astăzi avem bucuria să vă prezentăm un teaser nou, realizat cu participarea extraordinară a actorului Florin Zamfirescu. În rolul lui Zalmoxis copil îl veți descoperi pe expresivul băiețel Nicolae Copăceanu.

Dar, să nu lungesc vorba… Vizionare plăcută!

P.S. Cei care ne-au trimis fotografii pentru casting, să nu se îngrijoreze, că îi vom contacta în lunile care urmează. Nu am avut timp încă să ne ocupăm de toate, dar o vom face!

Daniel Roxin
http://zalmoxis.info/

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Cum arăta o IE dacică în urmă cu 2 000 de ani? Un artefact antic lămurește misterul

Articol publicat în revista ISTORIE INEDITĂ (disponibilă AICI) Cine nu și-ar dori să poată urmări evoluția iei românești din prezent și până în acel moment îndepărtat al istoriei, în care un strămoș inspirat a dat pentru prima dată unui veșmânt de femeie o formă care poate fi considerată modelul original de unde a pornit totul? Desigur, fără vreo mașină a timpului, acest lucru nu este posibil. Ceea ce ne rămâne este să identificăm în artefactele antice descoperite un astfel de model; iar atunci când facem asta, să nu ne limităm la spațiul României de astăzi…

Și iată că, studiind artefactele descoperite în fostele cetăți ale geto-dacilor de acum peste 2 000 de ani, descoperim cu uimire o piesă metalică cu un basorelief, în care este reprezentată o femeie cu păr lung și cozi împletite, îmbrăcată într-o cămașă care seamănă izbitor cu o ie din zilele noastre.

Privind construcția iei antice, dar și modelele cu care este decorată, este aproape imposibil să nu o legăm de moștenirea noastră culturală, într-atât de asemănătoare este această imagine cu o țărancă româncă îmbrăcată în ia tradițională. Mai mult decât atât, în condițiile în care pe câțiva centimetri pătrați, și aceia din metal, putem descoperi aceste modele decorative, cred că nu exagerăm cu nimic dacă presupunem că o ie reală din acea vreme era cu mult mai bogată în decorațiuni decât ne-o prezintă artefactul, că era viu colorată.

Artefactul geto-dacic la care facem trimitere a fost descoperit pe teritoriul Bulgariei, la Galice (foarte aproape de Dunăre), și este datat ca aparținând perioadei secolelor al II-lea ‒ I î.e.n. Este vorba de o faleră din argint cu un diametru de 18,3 cm, în care este reprezentat în relief un bust de femeie.

Acum, desigur, cârcotașii sau ignoranții vor spune că dacă a fost descoperită în Bulgaria, nu are nicio legătură cu spațiul românesc de astăzi sau că, în orice caz, este o apropiere forțată. Așa să fie? Evident că nu!

Izvoarele antice stabilesc clar niște adevăruri pe care nu le poate contesta nimeni:

  1. În acele vremuri, neamurile tracice (din care făceau parte și geto-dacii) erau cele mai numeroase din Europa. Asta înseamnă că ocupau spații întinse din continentul European.
  2. Regele Dromihete, care a trăit la intersecția secolelor al IV-lea şi al III-lea î.e.n., stăpânea teritorii consistente și la sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi.
  3. Regele Burebista, care a domnit între anii 82 ‒ 44 î.e.n., stăpânea un teritoriu de câteva ori cât România de astăzi, inclusiv o parte din Peninsula Balcanică (adică și toată Bulgaria de astăzi).
  4. Pe vremea lui Decebal, la sfârșitul secolului I e.n., izvoarele istorice vorbesc despre neamuri geto-dacice atât la nord, cât și la sud de Dunăre.

Peste toate, este evident că cel mai numeros popor al Europei nu avea cum să dispară în neant. Cu nume diferite, descendenții traco-geto-dacilor din vechime formează astăzi o parte importantă din componenta etnică și culturală a câtorva popoare europene. O spun limba, tradițiile şi întreaga lor moștenire culturală.

Tocmai de aceea, ținând cont de faptul că ‒ dincolo de unele influențe genetice și culturale suferite de-a lungul istoriei ‒ românii de astăzi au și o consistentă moștenire geto-dacică, nu este deloc prea îndrăzneț să spunem că artefactul geto-dacic de la Galice, Bulgaria, ne prezintă cel mai vechi model de ie pe care îl cunoaștem și că poate fi considerat ca făcând parte din patrimoniul cultural al acestui neam!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Revista ISTORIE INEDITĂ poate fi achiziționată de aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

VESTE EXCEPȚIONALĂ! S-a decis: LUPUL DACIC va fi logo-ul României pentru preşedinţia UE în anul 2019

Încet, încet, simbolurile cele mai puternice ale acestui spațiu românesc se impun nu numai în România, ci și în afara țării. Ceea ce a pornit de ceva ani încoace ca un bulgăre de zăpadă se transformă tot mai mult în avalanșă. Iar avalanșa, atunci când va porni cu adevărat, va produce o regenerare identitară remarcabilă!

Deocamdată, spiritul în trezire al acestei națiuni anunță cutremurul viitor care ne va elibera de minciuna care ne acoperă istoria, de impostorii de la butoane care încă ne spală pe creier tinerele generații, de dușmanii seculari ai acestei țări, infiltrați în vârfurile puterii.

Și uite așa, după ce mai multe unități militare au primit nume dacice, după ce asociațiile de reconstituire istorică care valorifică în evenimentele lor culturale civilizația geto-dacică s-au înmulțit în mod aproape exponențial, a venit și rândul ca România să fie reprezentată internațional (și cred că este prima dată în istoria modernă a românilor) printr-un simbol care face trimitere la una dintre cele mai glorioase perioade din istoria acestor pământuri: perioada GETO DACICĂ.

Iar acest logo pe care îl vedeți va reprezenta România la cel mai înalt nivel la care țara noastră are acces în acest moment: PREȘEDINȚIA UNIUNII EUROPENE pe care țara noastră o va deține în anul 2019.

Iată ce spune ziarul Adevărul în acest sensRomânia va prelua preşedinţia Consiliului UE în 2019, iar logo-ul pe care îl vom arbora la Bruxelles va fi lupul dacic. Decizia a fost luată în urma unui concurs organizat de Ministerul Afacerilor Europene şi jurizat de 19 persoane, printre care Rareş Bogdan, Dana Grecu, Bogdan Chirieac şi Bogdan Naumovici. Surse din juriu au declarat pentru „Adevărul“ că decizia în favoarea lupului dacic a fost luată cu o majoritate covârşitoare: 80%.

Săptămâna trecută, juriul, format din 19 persoane, a dat votul decisiv: a ieşit lupul dacic, o prounere venită din partea unui student. „Unul dintre argumente a fost că acest logo a primit multe voturi pe Facebook. Unii membri ai juriului au încercat să explice că logo-ul României trebuie să însemne ceva şi pentru restul cetăţenilor UE, dar votul final a fost covârşitor în favoarea lupului. Oricum, varianta pe care o vedeţi acum e una îmbunătăţită. În primă fază, scrisul era greşit şi culorile erau inversate“, au relatat surse diplomatice pentru „Adevărul“.

Membrii juriului pot fi aflați de aici: adev.ro/oz1jyy

Nu știu dacă mulți dintre cei care citesc aceste rânduri realizează importanța identitară și istorică pe care o are ASTĂZI alegerea acestui simbol ca fiind cel care reprezintă România la nivel internațional, în calitate de țară care deține președinția UE, dar vă asigur că este un moment remarcabil, o ocazie ideală de a ne reseta imaginea. Să sperăm că acesta este începutul avalanșei despre care vorbeam la început și că nu va mai trece mult până când românii își vor recupera istoria și identitatea!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Vizionați mai jos emisiunea DE CE ȚARA NOASTRĂ NU SE NUMEȘTE DACIA?

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Articole

Cronicar al regelui UNGARIEI, despre vitejia lui Ștefan cel Mare: „Era straşnic la război”. Citește mai mult:

Unul dintre cei mai războinici principi creștini ai Evului Mediu, Ștefan cel Mare a purtat în cei 47 de ani de domnie peste 40 de războie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497. Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman Pașa – beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. (vezi mai multe pe Wikipedia)

După ultima mare victorie menționată mai sus, însuși Papa Sixtus al IV-lea i-a conferit titlul de ”athleta christi”, adică Atletul lui Christos! Despre el s-au spus multe lucruri elogioase. Precum verișorul său Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul mai târziu, firea lui curajoasă îl ducea adesea în primele rânduri ale bătăliilor, insuflând în acest fel mai mult curaj propriei armate.

Iată ce spune despre această atitudine cronicarul Grigore Ureche, în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”: ”La lucru de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteneze, şi pentru aceia rar războiu de nu biruia.”

Privind lucrurile din a această perspectivă, este cu atât mai prețios un citat care îi aparține lui Bonfinius, cronicarul regelui UNGARIEI Matei Corvin: ”Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acestea era activ şi straşnic la război!”

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

P.S. Și când te gândești că diverși pitici ai istoriei noastre, mai mult sau mai puțin oligofreni, alături de mercenarii vânduți altor interese, nu știu cum să o dea la întors pentru a-l prezenta pe Ștefan cel Mare în special ca afemeiat și „repede tăietoru de capete”!

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html